Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ce-am făcut de ziua noastră

Ce-am făcut de ziua noastră, a tuturor românilor? Am lucrat. Dar nu-mi plângeţi de milă, a fost chiar frumos. Am mers la Monumentul Eroilor, acolo unde a avut loc o ceremonie cu depuneri de coroane, după care m-am îndreptat spre Piaţa Vasile Milea pentru a vedea defilarea. Aici am făcut cunoştinţă cu doi meşteri populari care mi-au înveselit ziua devenită prea sobră. Gheorghe Mateescu, din Curtea de Argeş, îmbrăcat în ţăran argeşean veritabil, ne-a servit pe mine şi pe Edi Vasile, colegul de la Antena 1 Piteşti, cu câte un pahar de vin fiert. N-am băut însă, din păcate, în timpul programului :PLângă standul domnului Mateescu, am făcut cunoştinţă cu o femeie care şi-a petrecut ziua de 1 Decembrie la fel ca mine: muncind. Numai că piteşteanca noastră nu a alergat cu microfonul prin tot centrul ca să ia declaraţii, ci croşeta de zor. Printre mileurile expuse am zărit unul care mi-a captat atenţia. Da, doamna Maria Barbu a vândut cu 5 lei România (alţii au dat-o de pomană...)După ce am mâncat preparate tradiţionale şi am ascultat muzică populară, mi-am dat seama de un lucru: România e chiar frumoasă. Deci, să ne trăiască!

Comentarii

Anamaria a spus…
Eu am baut... o gurita de tuica, dar nu din centru... mai de al periferie... eram in timpul programului:P
EmaPirciu a spus…
Ai avut tu noroc sa nimeresti la oameni de bine... Oricum, avem si romani frumosi in tara asta. Si nu dau exemple ca nu am loc aici.
Logatu a spus…
Stiam de-aseara ce-ai facut! ;)
Geocer a spus…
Daca n-ai baut tuica fiarta (sau macar vin fiert), inseamna ca nu est patrioata !
Alina a spus…
Subscriu la ultimele doua propozitii din articolul tau!
Raluca Nicula a spus…
@Anamaria: spusa domnului Golescu :)
@Gamalia: chiar ca trebuie sa ai noroc sa mai nimeresti in zilele noastre langa oameni de calitate. Bine grait-ai!
@Logatu: esti un om informat, deci. Good for you.
@Geocer: dar am papat sarmale. Se pune?
@Alina: si eu :D

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când