Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu.
Între un preşedinte
mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor
şi unul
Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier,
pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

Comentarii

Irina P. a spus…
Este de neimaginat ce se intampla in tara noastra...primesc email-uri de la o adresa anticomunism@pd-l.ro cu un mesaj in care mi se spune sa "Votez bine!".Bine pentru cine?
Aseara la "Marea dezbatere" am vazut clar pentru a nu stiu cata oara aroganta lui Basescu,dorinta lui de a controla tot si m-a indispus "robotul" Geoana,care avea niste replici invatate mecanic,dupa care a clacat si nu a mai stiut sa raspunda confruntarii.
Deci,noi cu cine votam?
Raluca Nicula a spus…
@Irina P.: Sunt de acord cu tine. Basescu a demonstrat inca o data ca e un dictator, iar Geoana ca e un muppets!
gamalia a spus…
Aoleu ! Asta imi aduce aminte ca o sa ma duc sa votez... De fapt, marea mea dezamagire e ca nu am cum sa votez pentru, ci impotriva...
tony a spus…
Hai Crin Antonescu! Poate macar peste 5 ani vom avea parte de tine.Nu-i nimic ,mai asteptam!
Raluca Nicula a spus…
@tony: crin antonescu merita intr-adevar sa castige aceste alegeri. Cel mai mult ma bucur ca l-au votat tinerii si persoanele cu studii. Cel mai mult ma intristez insa ca acesti votanti sunt minoritari. Tot cocalarii, manelistii, sapatorii si cosasii ne aleg presedintele.
Oana a spus…
Raluca, stai calma. Geoana nu e chiar asa usor de manipulat, chestia asta se tot baga in capul oamenilor. Pe de alta parte, Geoana are tot dreptul sa se duca acasa la Vantu', dar pana si asta a fost o facatura marca Base, sa fim seriosi. Au pus-o la cale doar pentru a-l discredita. Ma rog, nu mi-a pasat niciodata de Geoana, imi e egal cu zero. Asa ca nu imi pasa prea mult. Dar atata timp cat il are pe Johanis eu o sa-l votez, cu toate riscurile de rigoare. Mai bine nu va fi, dar mai liniste da.
Alina a spus…
Eu am ramas la varianta dinaintea turului 1, cand banuiam ca liberalul nu va trece: ii votez pe amandoi. Pe Geoana nu-l pot vota in primul rand fiindca e psd, pe Basescu n-am cum, mi-a dovedit-o in ultimele 6 luni, mergan din tampenie in tampenia, doar ca sa ajunga iar presedinte. In plus e sustinut de Guta, Florin Salam si Roxana printesa Ardealului in niste manele electorale des difuzate di "minunatele" canale: Etno si Taraf. E clar, nu fac parte din electoratul lui.
Anamaria a spus…
Uf... da mare confruntare si pe blog... Mai eu in primul tur am votat crin. E... avand in vedere ca nu a iesit si ca s-a aliat cu psd-ul mi-am luat teapa. Acum imi pare rau, dar eu zic pas, la vot nu ma duc! Nici sa nu mai aud de candidati pentru preyidentiale. Basescu e un mare manipulator, sustinut de un partid bogat, dupa guvernare, care ma tem sa nu iasa. Geoana este un prostanac cu destui mafioti in partid, dar macar am credinta ca sunt destul de inteligenti incat pe langa bagatul in buzunare vor mai face ceva si pt popor. Cu toate astea nu am duc la vot. Peste cinci ani, daca o sa mai traiasca pnl si o sa candideze crin, probabil o sa ma duc sa-l votez. Pana atunci sper din toata inima sa avem un presedinte psd, un parlament, un partid de opozitie format din pd-l majoritar si sa se mai uite dracu si la noi, oamenii de rand ca altfel nu o sa mai aiba pe cine conduce, daca ne baga in groapa.

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…

Bătrânul cu floare la pălărie

#dinscrierilemele

Îl văd în fiecare marți, când mă întorc de la facultate. E neschimbat. Același corp aplecat, cu picioare crăcănate și înțepenite. De fiecare dată, poartă o geacă de piele în culoarea ciocolatei, cam veche, probabil la modă prin anii 80. Pălăria gri, de postav, stă neclintită pe capul pleșuv. Să aibă în jur de 75 de ani, tot atât cât a avut bunicul meu înainte să se prăpădească. Dar bunicul meu a trăit la țară și nu avea nimic din postura aceasta sobră și elevată a bătrânului din fața mea. 
    Acum o lună, am aflat că-l cheamă Nelu Mihalcea. Stăteam cufundată într-o carte de-a lui Murakami, pe o bancă din parcul Tineretului. El, ca de obicei, hrănea porumbeii dintr-o pungă plină cu grâu. Un copil de vreo patru ani, bucălat și înfofolit într-o salopetă pufoasă de fâș, s-a apropiat și i-a strigat pe un ton alintat:
- Vleau să fac papa la polumbei!
- Îti plac porumbeii?
- Da. Și vleau papa la ei!
- Bagă mânuța și ia de aici! 
    Însoțitoarea micuțului, o bonă cam de seama m…