D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
V-am promis aici că vă voi face surprize în perioada sărbătorilor. Încep acum cu o lecţie de optimism de care trebuie să ţinem toţi cont în momente înnorate:
"Nu s-a gândit niciodată la chestia asta. De ce e optimistă? Dar nici nu e, restul oamenilor sunt foarte pesimişti în ultimul timp. Asta nu o face pe ea să fie ciudata, ea e doar normală într-o lume care a luat-o la galop.
- Iulia, îţi spun doar atât! Nu ne vom descurca cu banii pe care îi avem. Zic să ne împrumutăm de la George. Cred că va fi mai mult decât bucuros să-ţi facă o favoare...
- Nu! Trebuie să ne descurcăm singure, oricât de greu ar părea. O să vezi că totul va fi bine. În primul rând ne vom lua o slujbă.
- Vezi?
- Ce să văd?
- Iar faci aşa. Iar vorbeşti din cărţile tale. Iar eşti prea optimistă. Crezi că e atât de simplu? Doamne...
- ? Iulia nu mai înţelegea nimic, dar era convinsă că sora ei avea din nou o criză de depresie, una dintre acelea prin care Dana trecea din ce în ce mai des în ultimul timp.
Stăteau amândouă pe canapea, privind la geamantanele deschise şi la hainele împrăştiate peste tot. Rochii de vară colorate, blugi bleu, sandale, pălării de paie, ochelari de soare cu rame groase. Într-adevăr, deşi erau firi total diferite, n-au înţeles niciodată de ce gustul vestimentar era, cu mici excepţii, asemănător.
- N-am decât 23 de ani şi sunt obligată deja să trăiesc în mizerie!
- Alţii au trăit cu mult înaintea ta şi nu s-au mai plâns!
- Dar ei nu aveau o facultate, poate, n-aveau perspective înalte, nu s-au chinuit să aibă ceva al lor!
- Într-adevăr, mulţi nu au avut bani nici de pâine, darămite de vise.
- Cel mai mizerabil lucru din lumea asta e să n-ai casa ta!
- Dar cel mai frumos e să ai o soră care să te ajute să treci peste!
- Nu vreau să mai văd pe nimeni, toţi îmi vor aminti ce soartă de rahat am.
- O soartă de rahat nu înseamnă să ai toată viaţa înainte!".
"Nu s-a gândit niciodată la chestia asta. De ce e optimistă? Dar nici nu e, restul oamenilor sunt foarte pesimişti în ultimul timp. Asta nu o face pe ea să fie ciudata, ea e doar normală într-o lume care a luat-o la galop.- Iulia, îţi spun doar atât! Nu ne vom descurca cu banii pe care îi avem. Zic să ne împrumutăm de la George. Cred că va fi mai mult decât bucuros să-ţi facă o favoare...
- Nu! Trebuie să ne descurcăm singure, oricât de greu ar părea. O să vezi că totul va fi bine. În primul rând ne vom lua o slujbă.
- Vezi?
- Ce să văd?
- Iar faci aşa. Iar vorbeşti din cărţile tale. Iar eşti prea optimistă. Crezi că e atât de simplu? Doamne...
- ? Iulia nu mai înţelegea nimic, dar era convinsă că sora ei avea din nou o criză de depresie, una dintre acelea prin care Dana trecea din ce în ce mai des în ultimul timp.
Stăteau amândouă pe canapea, privind la geamantanele deschise şi la hainele împrăştiate peste tot. Rochii de vară colorate, blugi bleu, sandale, pălării de paie, ochelari de soare cu rame groase. Într-adevăr, deşi erau firi total diferite, n-au înţeles niciodată de ce gustul vestimentar era, cu mici excepţii, asemănător.
- N-am decât 23 de ani şi sunt obligată deja să trăiesc în mizerie!
- Alţii au trăit cu mult înaintea ta şi nu s-au mai plâns!
- Dar ei nu aveau o facultate, poate, n-aveau perspective înalte, nu s-au chinuit să aibă ceva al lor!
- Într-adevăr, mulţi nu au avut bani nici de pâine, darămite de vise.
- Cel mai mizerabil lucru din lumea asta e să n-ai casa ta!
- Dar cel mai frumos e să ai o soră care să te ajute să treci peste!
- Nu vreau să mai văd pe nimeni, toţi îmi vor aminti ce soartă de rahat am.
- O soartă de rahat nu înseamnă să ai toată viaţa înainte!".
Comentarii