Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Un strop de optimism

V-am promis aici că vă voi face surprize în perioada sărbătorilor. Încep acum cu o lecţie de optimism de care trebuie să ţinem toţi cont în momente înnorate:"Nu s-a gândit niciodată la chestia asta. De ce e optimistă? Dar nici nu e, restul oamenilor sunt foarte pesimişti în ultimul timp. Asta nu o face pe ea să fie ciudata, ea e doar normală într-o lume care a luat-o la galop.
- Iulia, îţi spun doar atât! Nu ne vom descurca cu banii pe care îi avem. Zic să ne împrumutăm de la George. Cred că va fi mai mult decât bucuros să-ţi facă o favoare...
- Nu! Trebuie să ne descurcăm singure, oricât de greu ar părea. O să vezi că totul va fi bine. În primul rând ne vom lua o slujbă.
- Vezi?
- Ce să văd?
- Iar faci aşa. Iar vorbeşti din cărţile tale. Iar eşti prea optimistă. Crezi că e atât de simplu? Doamne...
- ? Iulia nu mai înţelegea nimic, dar era convinsă că sora ei avea din nou o criză de depresie, una dintre acelea prin care Dana trecea din ce în ce mai des în ultimul timp.
Stăteau amândouă pe canapea, privind la geamantanele deschise şi la hainele împrăştiate peste tot. Rochii de vară colorate, blugi bleu, sandale, pălării de paie, ochelari de soare cu rame groase. Într-adevăr, deşi erau firi total diferite, n-au înţeles niciodată de ce gustul vestimentar era, cu mici excepţii, asemănător.
- N-am decât 23 de ani şi sunt obligată deja să trăiesc în mizerie!
- Alţii au trăit cu mult înaintea ta şi nu s-au mai plâns!
- Dar ei nu aveau o facultate, poate, n-aveau perspective înalte, nu s-au chinuit să aibă ceva al lor!
- Într-adevăr, mulţi nu au avut bani nici de pâine, darămite de vise.
- Cel mai mizerabil lucru din lumea asta e să n-ai casa ta!
- Dar cel mai frumos e să ai o soră care să te ajute să treci peste!
- Nu vreau să mai văd pe nimeni, toţi îmi vor aminti ce soartă de rahat am.
- O soartă de rahat nu înseamnă să ai toată viaţa înainte!".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Nervi pe caniculă

Cineva mă sabotează zilele astea şi, ca o noutate, nu sunt eu aia. Am îngroşat rândul celor care sunt nemulţumiţi de furnizorul de internet. Înjurături, scrâşnete, păr smuls din cap, tot tacâmul. Cred că le-am zis de întreg familionul, că nu sunt zgârcită de fel. Într-un final, plătesc internet ca să nu-l am. Bună treabă! Acum vă scriu ajutată fiind de bunul meu prieten Digi Net Mobil care vă salută. Eu nu, că încă nu mi-au trecut nervii.
Până şi vara asta îmi vrea răul. Căldură infernală, aer irespirabil, femei care se îmbracă în sintetice sclipitoare, asortate cu tocuri cui pe care merg mai clătinat ca un sătean afumat pe uliţa din cătun. Alături de ele, băieţi cu tricou negru, mulat. La ăştia n-o fi venit vara? În fine. Îi las în plata Domnului.
Şi mai am o pică pe ţăranii de la oraş, care se dau în stambă atât de stângaci în faţa urmaşelor Evei. Exemplu: zi de vară la bazin. Un exemplar blond şi unul brunet, ambele de rasă, vorba aia, fac topless. Vânătorii de ocazie, care s-au tr…