Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ninge iar

de Cod galben, chiar!
Mă bucur ca un copil de fulgi, de frig, de mănuşi, de polei, de fular. Aş privi ore în şir cum ninge şi nu m-aş plictisi. După cum spuneam tot aici, sunt iernivoră, ce să fac :)

Comentarii

Irina Matei a spus…
Eu m-as fi tavalit prin zapada azi de dimineata:)
Multumesc pentru poza de Craciun,am descarcat-o si eu si am pus-o pe blog.
EmaPirciu a spus…
Si mie imi place cand ninge. Un singul lucru nu pot sa imi explic... De ce trebuie sa fac 35 de minute din gavana pana in centru?
Geocer a spus…
@gamalia : dar ce cauti tu in centru pe-o vreme ca asta?
Ciupel a spus…
Ha ha ha ! Si cand te gandesti ca exista lume care se plange pentru 35 de minute :-D. Eu fac 2 ore ca sa ies din bucuresti vinerea (si asta cand nu era zapada si nici ploaie) si inca 50 min pana la Pitesti. 35 de minute sunt nimic, crede-ma...
Geocer a spus…
Adevarul e ca in mod normal Pitestiul il traversezi lejer in 20 de minute, de aceea lumea se plange cand face 35 de minute din Gavana pana-n centru.
Alina a spus…
Pentru prima oara dupa cativa ani buni (asa de buni ca nu imi mai aduc aminte cati) am vazut prin curti copii jucandu-se in zapada si construind omuleti. Prin curti pe la tara, pt ca in oras n-am vazut prea multi. Cred ca este o grija exagerata a parintilor care nu-i lasa sa iasa, ca sa nu raceasca :(

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!