Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ştiţi la ce visez?

La un Crăciun alb, ca-n copilărie, cu nămeţi greoi şi strălucitori, cu chipuri vesele şi inocente, înroşite de frig şi entuziasm. Cine ne-a furat zăpada, s-o aducă repede înapoi! Suntem pierduţi fără ea... :(

Comentarii

'zmen a spus…
asa e , vreau sa ma dau cu sania:D
Anonim a spus…
tu nu stiai ca fara colindele lui Hrusca nu exista Craciun!! who the fuck is Bing Crosby?
Raluca Nicula a spus…
@zmen: nu m-am mai dat de cativa ani cu sania, chiar mi-e dor
@morarucostin: stiu, stiu, si chiar imi place Hrusca. Eu nu m-am referit atat la Crosby, cat la mesajul lui "White Christmas". El exprima in acest colind exact ceea ce simt si eu.
Irina a spus…
Iti amintesti cand ne duceam acasa de la sanius,plini de zapada,inghetati,dar nu eram mai niciodata bolnavi!Mi-e foarte dor de copilarie!
Raluca Nicula a spus…
Irina, si mie mi-e foarte dor de sanius, bataile cu bulgari, cazematele din curte, bobul de pe partie, si cate si mai cate :(
Ciupel a spus…
Fiecare ce a auzit in casa, cu ce a crescut. Pentru mine nu e Craciun fara Bing Crosby, Al Martino, Elvis, Perry Como, Nat King Cole.... Tata avea o banda si o punea la Mag(netofon) in fiecare decembrie. Mie Hrusca nu-mi spune nimic. E chestie de obijnuinta.
P.S.: Pt. cei care cred ca e neaparat nevoie sa fie romanii cei mai tari: suntem o cultura mica, nu ne comparam cu altii, asa ca pastrati proportia.
Geocer a spus…
La mine nu e Craciun fara batut covoare, spalat parchet si covoare, facut cumparaturi, bucatareala, dereticat prin casa ...
Cand sa mai ascult si muzica?
Raluca Nicula a spus…
Geocer, ... cand intri la mine pe blog :D

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …