Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Trebuie să vezi "AVATAR!"

Tocmai am venit de la film, m-am descălţat, m-am schimbat în pijamale şi m-am postat la laptop în mijlocul patului. Simt nevoia să vă spun... să vă fac să vedeţi ceea ce am văzut eu în aceste trei ore, dar nu voi reuşi. Oricât de bună ar fi cronica mea şi aproape de adevăr, nu va reflecta întocmai filmul AVATAR, căci despre el e vorba.
Cu ce oare să încep? Cu povestea: un avatar este introdus printre locuitorii planetei Pandora, cu scopul ca oamenii să le afle băştinaşilor secretele, pentru a le ocupa teritoriul şi a extrage bogăţiile ţinutului. Numai că povestea se complică atunci când avatarul Sully se îndrăgosteşte de o localnică. Din acest moment el va întoarce armele împotriva propriei rase, în speranţa de a salva poporul Na-vi de la pieire.
Filmul este genial, şi ca efecte, şi ca scenariu, ca şi coloană sonoră. Te impresionează până la lacrimi şi te face să regreţi spre final că te afli la capătul superior al lanţului trofic.
Tocmai vorbeam cu al meu soţ în timp ce ne întorceam de la Euromall şi îi spuneam că demult n-am mai văzut un film care să mă impresioneze atât de mult. Cu siguranţă "Avatar" a meritat cu vârf şi îndesat promovarea care i s-a făcut în ultimele luni. Astă-seară, la premieră, sala a fost full, chiar dacă biletul a costat 21 de lei. Şi s-a văzut clar că spectatorii au fost impresionaţi! Dacă aş fi putut număra cumva toate reacţiile de genul "Wow!", poate aş fi fost mai credibilă, dar... asta e, trebuie să mergeţi pe mâna şi pe ochelarii mei 3d, nu? :D
Sunt curioasă cum va fi primită producţia la nivel mondial şi dacă James Cameron va reuşi să-şi doboare propriul record, detronând "Titanicul" din vârful... icebergului încasărilor!

Comentarii

zeve a spus…
Ok.. deci ai fost inainte mea. :P
Am gasit bilete tocmai luni :D am rezervat 20 de locuri.. sper sa fie asa cum spui tu :)
Raluca Nicula a spus…
zeve, va fi! mult mai mult decat il laud eu :D Te astept dupa, aici, cu impresii ;)
Logatu a spus…
Offtopic: O, blog frumos,/ O, blog frumos... :D
Logatu a spus…
Sfat: schimba culoarea linkurilor pentru ca e la fel cu cea a textului.
Oana a spus…
Misto, misto, l-am vazut si eu azi :D
Andreea a spus…
e superrr, am fost si eu la premiera, chair inaintea ta, am fost la cel de la ora 13 si sala a fost full, am stat aproape 3 ore nelcintita
'zmen a spus…
frumos, l-am vazut si eu vineri;)
Raluca Nicula a spus…
@Logatu: am incercat sa schimb niste fonturi si culori, dar nu merge. Probabil ca template-ul nu accepta modificari. Multumesc :D
@Oana, @Andreea, @'zmen: ma bucur ca l-ati vazut si v-a placut. Eu astept sa apara dvd-ul, voi fi gramada pe el :D
Adi a spus…
Nici sa imi fi dat mie 21 lei, nu risipeam 2 ore pt asemenea film...

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …