Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Clubul bloggerilor (III)

Clubul nostru de lectură nu stagnează la "am citit, a fost așa, ne-a (dis)plăcut asta". Încetul cu încetul devenim prieteni, iar asta nu poate decât să mă bucure foarte mult. Așa că aseară întâlnirea noastră bilunară s-a transformat într-o șuetă pe diverse teme.
Spre deosebire de celelalte dăți, au fost cu noi Dan Badea (redactor la săptămânalul Ancheta, un tip citit, care sunt convinsă că ar fi avut de spus multe lucruri interesante, dacă nu se grăbea așa) și Adelina, colega lui de apartament. Canguru s-a ținut de promisiune și ne-a onorat și el cu prezența, chiar dacă nu a citit nici "Cronica unei morți anunțate", nici "Sex cu femei" (deci, Dumis, dacă veneai nu erai singurul). Oana se apropie ușor-ușor de sufletul meu (mai ales că aseară am aflat că și ea își iubește bunica foarte mult), este atât de naturală și de jovială, încât n-ai cum să n-o iubești. Geocer mi-a dat un premiu pe care nu-l meritam, dar care m-a bucurat: un dvd cu Spiderman 3, pus în joc la concursul de criptograme. Mulțumesc, George! Adi Enache e un tip interesant: calm, inteligent și spontan - ceea ce-mi dovedește că prima impresie pe care mi-am făcut-o despre el în urmă cu ceva timp rămâne neschimbată (that's good).
Cei care și-au făcut temele și primesc, prin urmare, câte un zece sunt: Oana, Ema și George.
Tema pentru data viitoare: "Indicii anatomice", de Oana Stoica Mujea

Comentarii

Canguru' a spus…
In loc de nota 1 la purtare, eu zic ca merit un 5, pentru ca am citit Cronica unei morti anuntate! Dar lasa ca iau 10 data viitoare
Raluca Nicula a spus…
Si eu am citit decat Cronica. Nu-i problema, data viitoare rupem tot :)
Oana a spus…
Deja ma simt prea bagata in seama. Hei, opreste-te! Am si o intrebare, o mai citesc si eu cartea asta? :D
Raluca Nicula a spus…
Da, Oana, neaparat. Cu ochii unui blogger de club, care este :))
Geocer a spus…
Oana, inca n-ai observat ca e pe note? N-o citesti, iei nota 4 si gata. Ce mare filosofie?
xreader a spus…
Pentru 1.000 RON, de fiecare binenteles, va povestesc cartea, credeti-ma dupa primele 10 pagini ma veti suna.
:))
PS. cine are un pat la usa, dupa ce Oana va citi postul asta, pls... help. :D
ioana a spus…
deci ce citim pentru data viitoare?
ioana a spus…
scuze, nu stiu de ce nu vazusem... :D
Raluca Nicula a spus…
@xreader: facem efortul de a citi, nu de alta, dar n-avem atatia bani... e criză :))

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când