Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Clubul bloggerilor (III)

Clubul nostru de lectură nu stagnează la "am citit, a fost așa, ne-a (dis)plăcut asta". Încetul cu încetul devenim prieteni, iar asta nu poate decât să mă bucure foarte mult. Așa că aseară întâlnirea noastră bilunară s-a transformat într-o șuetă pe diverse teme.
Spre deosebire de celelalte dăți, au fost cu noi Dan Badea (redactor la săptămânalul Ancheta, un tip citit, care sunt convinsă că ar fi avut de spus multe lucruri interesante, dacă nu se grăbea așa) și Adelina, colega lui de apartament. Canguru s-a ținut de promisiune și ne-a onorat și el cu prezența, chiar dacă nu a citit nici "Cronica unei morți anunțate", nici "Sex cu femei" (deci, Dumis, dacă veneai nu erai singurul). Oana se apropie ușor-ușor de sufletul meu (mai ales că aseară am aflat că și ea își iubește bunica foarte mult), este atât de naturală și de jovială, încât n-ai cum să n-o iubești. Geocer mi-a dat un premiu pe care nu-l meritam, dar care m-a bucurat: un dvd cu Spiderman 3, pus în joc la concursul de criptograme. Mulțumesc, George! Adi Enache e un tip interesant: calm, inteligent și spontan - ceea ce-mi dovedește că prima impresie pe care mi-am făcut-o despre el în urmă cu ceva timp rămâne neschimbată (that's good).
Cei care și-au făcut temele și primesc, prin urmare, câte un zece sunt: Oana, Ema și George.
Tema pentru data viitoare: "Indicii anatomice", de Oana Stoica Mujea

Comentarii

Canguru' a spus…
In loc de nota 1 la purtare, eu zic ca merit un 5, pentru ca am citit Cronica unei morti anuntate! Dar lasa ca iau 10 data viitoare
Raluca Nicula a spus…
Si eu am citit decat Cronica. Nu-i problema, data viitoare rupem tot :)
Oana a spus…
Deja ma simt prea bagata in seama. Hei, opreste-te! Am si o intrebare, o mai citesc si eu cartea asta? :D
Raluca Nicula a spus…
Da, Oana, neaparat. Cu ochii unui blogger de club, care este :))
Geocer a spus…
Oana, inca n-ai observat ca e pe note? N-o citesti, iei nota 4 si gata. Ce mare filosofie?
xreader a spus…
Pentru 1.000 RON, de fiecare binenteles, va povestesc cartea, credeti-ma dupa primele 10 pagini ma veti suna.
:))
PS. cine are un pat la usa, dupa ce Oana va citi postul asta, pls... help. :D
ioana a spus…
deci ce citim pentru data viitoare?
ioana a spus…
scuze, nu stiu de ce nu vazusem... :D
Raluca Nicula a spus…
@xreader: facem efortul de a citi, nu de alta, dar n-avem atatia bani... e criză :))

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...