Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Trăim în România și asta ne mănâncă toți nervii

Asta ajungem să spunem toți când vedem cum ridicolul este văzut ca firesc și nesimțirea ridicată la rang de sfințenie. Ce S.U.A? România a ajuns țara tuturor posibilităților! Adică doar aici criminalii sunt liberi, violatorii așijderea, în timp ce alții, care nu reprezintă nici pe departe un pericol, stau "la răcoare". Tot în spațiul carpato-danubiano-pontic, elevii se droghează, în unele cămine țiganii intră peste cei cazați acolo și nimeni nu are ce să le facă.
Asta e țara cu pensionari și tineri veșnic nemulțumiți, cu joburi plătite cu minimum pe economie pe cartea de muncă, țara în care toți sesizează că lucrurile nu-s normale, dar nimeni nu ia nicio măsură. Și asta pentru că cei pe care îi votăm ajung acolo unde vor și ce fac? Dau legi pe care mâine le anulează, mint ca să fie bine văzuți, iar când vine momentul să-și respecte promisiunile dau din colț în colț.
În România sistemul de învățământ se modifică în fiecare an! Justiția se schimbă de la o zi la alta! Ca să apuci un pat de spital și să fi tratat precum un pacient normal, trebuie să dai șpagă! Ca să mori, deasemenea ai nevoie de bani. Taxe s-au pus pe câte în lună și în stele, mai avem să plătim pentru aerul pe care-l respirăm! Așa că, țara asta nu ne mănâncă numai nervii. Trăim în România și asta ne mănâncă, la fel de bine, toți banii!

Comentarii

marius a spus…
ca bine zici, hai sa spun si eu:D ....Romania te urasc cu toata dragostea:D
Logatu a spus…
"Traim in Romania si trebuie sa o facem mai buna!'
Am citit asta undeva, dar nu mai stiu unde...

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când