Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Pentru Jean Dumitrașcu

Când am auzit, nu mi-a venit a crede. Jean Dumitrașcu, un om pe care îl respect de când îl știu, nu mai este director al Centrului Cultural Pitești. Legea care interzice cumulul de funcții a fost cea care l-a pus pe Domnul Emblemă al instituției de mai sus să se decidă asupra uneia dintre marile lui iubiri. Și a ales să rămână alături de pruncul căruia s-a luptat din răsputeri să-i dea viață: Filarmonica Pitești. Într-un fel mă bucur pentru el. Va avea acum timp să zăbovească mai mult asupra propriei vieți, pe care a cam ignorat-o dedicându-se trup și suflet activităților culturale. Sper ca de acum înainte, când mă oprește pe stradă să-mi spună ce mai face, să nu mai fie grăbit, obosit, stresat, gâfâind după atâta alergătură. Pentru că dacă ar fi să-l pictez, așa ar apărea: cu fața stoarsă de vlagă, dar foarte activă, ținând între degetele mâinii drepte luleaua, iar în cealaltă parte un dosar...
Știu că în adâncul sufletului îndură cu greu această schimbare. Și n-ar avea cum să n-o facă, având în vedere că a pus atât de mult suflet în activitățile de la Centru, în special la Revista Argeș. Puțini știu că el e omul din spatele Simfoniei, Fântânii muzicale (partea de promovare), și în general cam tot ceea ce înseamnă activitate culturală organizată de Primăria Pitești. Așa e el, un om deosebit, inteligent, pătimaș și plin de chef de muncă. Puțini ca el!...
P.S.: Acum, toate energiile și eforturile sale vor fi canalizate spre Filarmonică. E clar că ne așteaptă niște surprize din această direcție!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când