Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Eurovision 2009

Trecu și Eurovisionul. Anul acesta a fost prima ediție în care nu m-a interesat ce loc ocupă România. Și asta pentru că norvegienii m-au cucerit întrutotul. Am ținut cu ei, la fel cum în anii trecuți țineam cu românii. Cred că am perseverat. Subiectivitatea nu mă mai caracterizează, și asta nu poate decât să mă bucure. Show-ul Elenei Gheorghe nu mi-a plăcut, cu sinceritate vă spun că dacă aș fi fost un străinez nu aș fi votat această prestație.
Ce să mai spun, se pare că românii n-au scăpat de mania asta de a vota ceva pentru că "așa trebuie". Instinctul de turmă domină, așa încât s-au grăbit cu toții să dea sms-uri pentru moldoveni (melodia acestora, pur comercială, nu m-a atras deloc) - asta din ciclul: "na-ți-o ție, dă-mi-o mie", că și reciproca e valabilă. Fraților, chiar așa suntem de penibili?
În altă ordine de idei, fără circ, fără scălâmbăieli și bași de te doare stomacul, piesa Norvegiei, una foarte frumoasă și cu o scenografie simplă, dar de efect, a câștigat, fiind de departe favorita din acest an. De cum am ascultat-o am știut că este o melodie bună, care iese din tiparele Eurovisionului, la fel cum spuneam aici de reprezentanta Islandei (pe locul doi și în preferințele mele).
S-a văzut că rușii au vrut să impresioneze și au cheltuit cel mai mult de până acum pentru acest concurs - show-ul a fost unul foarte reușit. S-a mai văzut și că unele țări au copiat stiluri care au câștigat în alți ani, că unii au avut mai multă scenografie decât voce sau piesă. Dar, colac peste pupăză, a fost frumos, a meritat să stau trează până târziu în noapte.
Top 3-ul meu:
1.

2.

3.




A! Și încă ceva... Patricia Kaas n-avea ce căuta acolo în calitate de participantă...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…