Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Eurovision 2009

Trecu și Eurovisionul. Anul acesta a fost prima ediție în care nu m-a interesat ce loc ocupă România. Și asta pentru că norvegienii m-au cucerit întrutotul. Am ținut cu ei, la fel cum în anii trecuți țineam cu românii. Cred că am perseverat. Subiectivitatea nu mă mai caracterizează, și asta nu poate decât să mă bucure. Show-ul Elenei Gheorghe nu mi-a plăcut, cu sinceritate vă spun că dacă aș fi fost un străinez nu aș fi votat această prestație.
Ce să mai spun, se pare că românii n-au scăpat de mania asta de a vota ceva pentru că "așa trebuie". Instinctul de turmă domină, așa încât s-au grăbit cu toții să dea sms-uri pentru moldoveni (melodia acestora, pur comercială, nu m-a atras deloc) - asta din ciclul: "na-ți-o ție, dă-mi-o mie", că și reciproca e valabilă. Fraților, chiar așa suntem de penibili?
În altă ordine de idei, fără circ, fără scălâmbăieli și bași de te doare stomacul, piesa Norvegiei, una foarte frumoasă și cu o scenografie simplă, dar de efect, a câștigat, fiind de departe favorita din acest an. De cum am ascultat-o am știut că este o melodie bună, care iese din tiparele Eurovisionului, la fel cum spuneam aici de reprezentanta Islandei (pe locul doi și în preferințele mele).
S-a văzut că rușii au vrut să impresioneze și au cheltuit cel mai mult de până acum pentru acest concurs - show-ul a fost unul foarte reușit. S-a mai văzut și că unele țări au copiat stiluri care au câștigat în alți ani, că unii au avut mai multă scenografie decât voce sau piesă. Dar, colac peste pupăză, a fost frumos, a meritat să stau trează până târziu în noapte.
Top 3-ul meu:
1.

2.

3.




A! Și încă ceva... Patricia Kaas n-avea ce căuta acolo în calitate de participantă...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …