marți, 19 mai 2009

E trist că suntem muritori!...

Mă întreb cum ar fi să fim nemuritori. Să nu mai stăm cu grija că ziua de mâine ne poate aduce moartea. Ce simplu ar fi totul, ce jejer, fără stres... şi fără durere. Mă simt aiurea când văd că oameni care mi-au marcat viaţa şi mi-au lăsat amprente de orice fel se duc pentru totdeauna. Nu-i voi mai vedea, vor rămâne decât nişte amintiri din ce în ce mai vagi. E trist că trebuie să uităm oameni! E trist că suntem obligaţi să-i pierdem! E trist că suntem muritori!
Îmi place viaţa şi vreau s-o păstrez aşa, cu oameni cu tot, la nesfârşit. Pot, Doamne!, poooot?

3 comentarii:

Anca Olga Vrinceanu spunea...

E trist sa ii pierdem pe cei de langa noi, dar poate ii vom reintalni candva. E trist cand esti fericit iar ei, ei nu mai sunt cu tine sa impartasesti momentele frumoase ale vietii.

Roxana Dobrinoiu spunea...

da.si eu ma gandesc tot timpul cat e de greu cand nu-i mai ai aproape pe cei dragi.si cum spui si tu........e foarte trist.....

gamalia spunea...

Cred ca oamenii nu stiu sa aprecieze nemurirea. Oare cum am fi daca am trai vesnic. Poate ca nu am mai face nimic din ceea ce ne propunem. Expresia "Am toata viata inainte" ar avea cu totul alta semnificatie...