Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Mămăligari cu ştampilă

Toată mascarada asta cu "Zilele comunei X" a apărut de vreo câţiva ani, adică de când s-au prins mai-marii că pot să dea de mâncat şi de băut fără să-i acuze cineva că-şi fac campanie (deşi doar asta urmăresc). Până de curând nu mai ştia nimeni când a fost atestat Bradul, Ştefăneştiul, Muşăteştiul etc. etc. Însă acum toţi locuitorii amintitelor ştiu. Cum aşa? Păi, doar e zi de distracţie, de îmbuibare şi de "revergorare".
Aşa că, la zi de petrecere câmpenească, tot poporu' se îmbracă în haine de sărbătoare şi iese în centru sau, cel mai adesea, pe terenul de fotbal din comună. Spre exemplu, urmând tiparul impus de la "centru", azi s-a sărbătorit Ziua Comunei Mălureni. Ce să vezi, într-o scurtă trecere? Maşini şi de o parte şi de alta a străzii, pe o rază de 500 de metri, pipiţe îmbrăcate sclipicios, cocalari cu tricouri mulate, oameni bătrâni mergând agale pe mijlocul străzii, microbuze şcolare pline cu... viitori alegători, chiote, muzică, mici, bere, bâlci în toată regula. Că da, aşa petrece românu de ziua comunei, dacă nu v-aţi prins până acum. Anii în care sărbătoarea satului aducea un film bun la Căminul Cultural au apus. La fel şi piesele de teatru care se desfăşurau pe aceeaşi scenă.
Tot circul ăsta bine pus la punct va da roade. Ţăranu' incult şi naiv (săracul!) va pune ştampilă tot pe ăla care l-a îmbuibat şi i-a adus-o pe scena din zăvoi pe Ileana Ciuculete.
Naţie de mămăligari cu ştampilă!

Comentarii

Wilfried Birleanu a spus…
Poporul contra teoriei evolutiei. Devenim din ce in ce mai parosi si mai stupizi. Cand vom redeveni maimute insa, o sa constatam cu stupoare ca ne-am distrus habitatul :-D.

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când