Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Coana Mița biciclista

Mi-am luat bicicletă. Mă plimb în timpul liber, nu singură, așa de nebună, ci alături de monsieurul meu - care, apropos, obosește mai repede ca mine. Despre viața de biciclist de Pitești nu vă scriu acum, pentru că e un subiect care trebuie tratat mai pe larg, nici cu claxoanele disperate ale bizonilor nu vreau să vă încarc. Vreau doar să vă descriu bucuria simplă de a merge pe bicicletă, de a inspira aerul de Pitești (pe care îți place să-l crezi curat și proaspăt), de a pedala cu pletele în vânt. E o senzație pe care n-o mai încercasem de ani buni, dar care m-a încântat în acest weekend. Te simți atât de liber gonind prin parcuri sau pe străzi!... Uiți de toți și de toate, și e atât de bine!...
Ce să spun, sunt fermecată de noua mea jucărie și am fost plăcut surprinsă să văd zilele astea o mulțime de tineri cu aceeași pasiune.

Comentarii

Geocer a spus…
Ca prieten (care ma laud ca-ti sunt, desi nu te cunosc decat virtual), iti recomand sa mergi sa pedalezi in strand, in Expo-Parc sau pe Trivale. E si aer mai curat, dar in acelasi timp esti si ferita de pericolele pe care nu e cazul sa le detaliez aici.
Pedalare placuta !
marius a spus…
super frumos, chiar ma oftic ca mi-am vandut bicicleta acum cativa ani... poate faceam o excursie cu bicicletele:P
drush a spus…
Daaa, doar ti-am zis ca saptamana viitoare fac si eu o asa achizitie si nu numai eu! :) Poate facem o data o iesire in patru! Pup
eIordache a spus…
eu ma dau cu bicicleta de anul trecut, de fiecare data cand vin stresat de la serviciu si am timp liber. Ma destreseaza chestia asta. De vreo 6 luni ma dau si pe role :), iar de 2 luni mi-am luat si motor; ce -i drept cu ultima achizitie le-am cam ignorat pe celelalte.

Oricum la bicileta nu o sa renunt. Welcome in the club!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când