Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Romanul de sex

De ce e perceput romanul de dragoste ca o literatură dedicată în special femeilor? Ce, voi bărbaţii nu iubiţi? Nu aţi nenorocit batiste şi şerveţele după o despărţire? Nu v-aţi consumat sufletul şi lacrimile totodată într-un astfel de moment sau nu aţi simţit că vă prăbuşiţi atunci când O pierdeaţi atât de uşor?... Ba, sigur că da! Numai că mai mereu vă mascaţi slăbiciunile normale în alte stări! De ce faceţi asta? Să păreţi mai puternici sau doar vă place să fiţi sadici cu voi înşivă?
Am înţeles, deci romane siropoase cu ei si ele care se lasă pradă acestor stări euforice ale iubirii adevărate nu sunteţi de acord. Strâmbaţi din nas în faţa romanelor din această categorie. Pentru voi, un autor e banal dacă scrie despre dragoste. Atunci, special pentru voi toţi aceştia care catalogaţi drept "ieftină" o astfel de poveste, aş inventa, doar pentru a vă vedea fericiţi odată, ROMANUL DE SEX. Nu daţi buzna în librării deocamdată pentru că se lasă cu ecranizări pe Channel XXX (există sau îl înfiinţez şi p-ăsta?), postul vostru preferat.
P.S.: Hai nu vă simţiţi toţi bărbaţii ofensaţi. Ca să găsesc acul şi să-l trag de urechi, a trebuit să răscolesc tot carul cu fân...

Comentarii

Anonim a spus…
Ohooo! Păi nu trebuie să inventezi romanul sexual. S-a inventat deja! Anais Nin, Henry Miller (mai ales în "Tropicul Cancerului"), o anumită parte a literaturii lui Pascal Bruckner (citeşte "Luni de fiere") sunt doar câţiva din autorii de romane sexuale, care folosesc termeni pornografici, expliciţi. Bărbaţii nu recunosc sufeinţa din dragoste, fiindcă simt că lucrul ăsta îi emasculează. Şi apoi, sincer, tu, când vezi un bărbat plângând ca o primadonă confuză, nu încerci un sentiment de uşor disconfort? Nu te-ai duce la el să-i spui... "Hai, mă, nu mai plânge. Eşti bărbat, ce naiba!"
Raluca Nicula a spus…
1. Deci si de data asta s-au gasit intelighenti care sa mi-o ia inainte;
2. "Si baietii plang cateodata..." si nu zice nimeni ca sunt penibili. Totusi cine a zis ca doar prin plans trebuie sa-si arate sentimentele? Sunt einspe mii de alte moduri...
3. Merci de com.!:D
Anonim a spus…
Nu are legatura cu subiectul si stiu ca te va amuza postarea.
Colega ta, Ingrid Berezovschi, are pe undeva o pagina personala (hi5, blog, etc)?
Anonim a spus…
'Nu aţi nenorocit batiste şi şerveţele după o despărţire?' BA DA! Multe ! mai importante sunt insa bataturile in palma, batistele si servetelele nu-s totusi o pierdere asa importanta :D

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când