marți, 3 martie 2009

Paşi...

V-aţi simţit vreodată străini de prezent? Goi şi nesiguri, mici şi insignifianţi? Eu da. Şi în acele momente îmi caut un loc de refugiu, o evadare din cotidian. De multe ori nu reuşesc. Şi tot ceea ce capăt e doar mustrarea "Eşti prea sensibilă!". Ei bine, sunt. Aşa m-a construit Dumnezeu! Mă bucură că răutăţile oamenilor nu m-au transformat într-una ca ei. Nu! Eu am învăţat să răspund cu bine la bine şi, ceea ce e şi mai grav, cu bine la rău. Aşa că nu m-aştept să-mi ridice cineva statuie, n-am nevoie să-mi laude cineva meritele. Mă autoevaluez, şi dacă trec de propriul ochi critic, e de bine. Nu pup pe nimeni în dos ca să primesc o avansare, nu am rude sus-puse care să-mi pună o pilă la vreun job şi cu toate acestea uite că reuşesc pe capu' meu. Fac un pas înainte şi, din când în când, câte unul înapoi. Nu aşa procedează orice învingător?

2 comentarii:

mititika spunea...

nimic din exterior nu conteaza atata vreme cat TU te simti bine in pielea ta! :) pup

Raluca Nicula spunea...

Asa este, Ana! Ma simt foarte bine! Atat timp cat fac totul in acord cu principiile mele, nu am de ce sa nu fiu impacata cu mine insami! si eu pup!:D