Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Stropi de suflet argeşean I - Obicei de Mucenici

Comuna Mălureni, 9 martie 2009. Primăvara îşi face loc uşor-uşor în viaţa sătenilor. Rulând în zorii zilei pe şosea, zăreşti soarele printre plutele de pe margine şi te gândeşti că într-adevăr, ziua mamei a binecuvântat cumva zona, recompensând-o cu sărutul florilor. Prin parbriz simţi cum pământul revine la viaţă, respirând prin iarbă şi copaci aproape înmuguriţi. Undeva la stânga, apuc pe un drumeag de ţară, încă afectat de topirea zăpezii şi de ploaia de acum câteva zile. După câteva minute de mers agale, ajung la destinaţie cu răsuflarea tăiată: sunt acasă. Şi cel mai important, sunt acasă în Ziua de Mucenici.
Primăvara are gust. Şi eu ştiu care e, pentru că l-am încercat astăzi, din nou, după un an. Da, primăvara are gust de “măcinici de Zgaroieşti”. Aici, într-un sătuc de la poalele dealurilor, binecuvântat cu aer proaspăt, timpul pare că a stat pe loc. Şi bine a făcut. În fiecare an, de 9 martie, sătenii sărbătoresc primăvara şi viaţa, şi totodată curajul exemplar de care odată au dat dovadă cei 40 de sfinţi care s-au sacrificat pentru credinţa lor în Dumnezeu.
În această zi, familia se reuneşte pentru a face curăţenie în grădiniţa casei. Resturile adunate din furci şi greble se strâng la un loc. Capul familiei dă foc grămezii, iar atunci când flăcările se mai potolesc copiii sar de trei ori peste foc. Legenda de aici spune că astfel tinerii sunt feriţi de boli pentru tot anul, fiind totodată purificaţi şi binecuvântaţi de cei 40 de mucenici.
În tot acest timp, în casă se prepară “măcinicii”, desertul tradiţional pentru această zi a anului. După ce a frământat coca şi a împletit nişte covrigi mărunţi, gospodina casei i-a pus la fiert, presărând sare fină. Când mucenicii dau semne că sunt gata de consumat se iau de pe foc şi se servesc pofticioşilor alături de un praf de zahăr vanilat, o lingură de zahăr tos şi încă una de nucă măcinată.
Obiceiul se mai păstrează pe Valea Vâlsanului spre deosebire de altele care au dispărut odată cu cei care credeau în ele. Care sunt acestea din urmă şi ce a pierdut Argeşul prin îngroparea lor, aflaţi în zilele următoare, sub acelaşi generic: „Stropi de suflet argeşean”.

Comentarii

dumis a spus…
Obisnuiam sa fac si eu chestia asta cand eram la bunici, dar m-am indepartat de vechile mele obiceiuri. :D

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…