Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Mântuirea din jacuzzi

Cred în Dumnezeu! Sunt convinsă că dacă omul ar respecta toate îndemnurile lăsate de EL pământul ar fi un al doilea Rai. Dar nu e aşa. Am văzut cum înşişi exponenţii lumii teologice tăvălesc numele Domnului, îl mânjesc cu minciuni, afaceri şi alte şiretlicuri, după care pozează în preacuvioşi. E trist. Ba nu, e strigător la cer. Cum să ai un părinte duhovnic care e mai atent la câţi bani îi dai decât la păcatele pe care ţi le mărturiseşti cu sfială sub patrafirul său? Cum să mai ai încredere că prin acel preot îţi vorbeşte chiar Dumnezeu, când el miroase a tutun, alcool sau a făţărnicie? Veţi spune că ar trebui să urmez vorba din popor: "Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice el!". Ei bine, nu sunt de acord cu ea. Preoţii ar trebui să fie exemple de urmat. De vorbe suntem sătui. Vorbele le găsim şi în cărţi, deci n-am avea nevoie de cineva anume care să ni le repete fără har şi trăire, dar pe bani frumoşi.
Ce m-a făcut să scriu aceste cuvinte? Nu dorinţa de a lovi în Biserica Ortodoxă Română (departe de mine acest gând) ci un lucru care pur şi simplu m-a şocat: Episcopia Argeşului îşi face hotel, dar ce hotel? Unul extravagant, păi ce credeaţi? Paravanul sub care se ascunde o afacere de toată frumuseţea aţi ghicit care este: construcţia cu pricina se vrea a fi un loc de popas pentru pelerini. Da, acei pelerini care Îl iubesc pe Dumnezeu, vor să cunoască lucrarea Sa, se roagă pentru mântuirea sufletului, sunt modeşti, darnici şi cu gândul numai la cele ce ţin de suflet. Pardon, greşeala mea... aceştia sunt pelerinii ăia de la carte, ăia teoretici, ăia care n-au nimic de-a face cu realitatea. Nu domne, pelerinul din ziua de azi se roagă ziua la Sfinţii de pe pereţi (dacă nu chiar la... Cutia milei) şi noaptea se desfată la saună, la jacuzzi, la masaj eventual. Unde a dispărut, fraţilor, credinciosul care se mulţumeşte şi cu o rogojină ca să-şi odihnească oscioarele ostenite, dar care este fericit şi împăcat în sinea lui că a comunicat cu Hristos?
Oare Episcopia Argeşului nu a găsit altceva mai bun de făcut cu atâţia bani decât un hotel? Oare nu mai sunt flămânzi de hrănit prin Argeş? Chiar aşa toţi săracii au primit pomană din partea mai-marilor bisericii noastre încât ultima găselniţă a fost un popas fitzos pentru pelerini (chiar, până acum pe unde or fi înnoptat sărmanii vizitatori?) Dar bisericile noastre sunt reabilitate? Da? Ia te uită, ptiu, bată-vă norocu să vă bată, de teologi iscusiţi!
Nu, deci mă doare sufletul, vă spun sincer. Chiar scriu cu amărăciune aceste cuvinte. Acum nu mai e o incertitudine. Nici măcar un tabu. Pur şi simplu înalta preoţime de pe la noi nu se mai ascunde. Nu mai poate. Pentru că ştiţi de ce? În sinea ei chiar a ajuns să creadă că face toată treaba asta... din cuvântul lui Dumnezeu. Parcă l-aş vedea pe episcop privind scurt în sus şi apoi agale în jos: „No, aşa ni-o arătat nouă Cel de Sus...”. Ce v-a arătat, prealuminaţilor, că mântuirea apare în jacuzzi?

Comentarii

gamalia a spus…
Ai uitat sa spui ca seara, acum deja mantuitii credinciosi vor putea sa ia cina la restaurantul hotelului. Aici va canta, bineinteles, taraful Episcopiei... parca era si el in plan.
Geocer a spus…
Popi au conturi in banca
Cerurile nu-i incap
Oficiaza cununia
Intre Dumnezeu si drac

Asa incepe cantecul lui Chilian "Ca-n viata"
Ascultati-l aici
Misu a spus…
Superb articol! Eu nu sunt credincios, dar apreciez credinţa curată atunci când o întâlnesc. Din păcate pentru credincioşii adevăraţi, popimea din România s-a vândut banului! Urât, ce să mai spun!
Irina a spus…
Am vazut si eu de dimineata la stiri reportajul despre acest hotel...no comment.
Oare episcopii nu trebuie sa dea si ei socoteala sau sunt o intreaga retea,o caracatita a intereselor materiale.
E clar ca au trecut vremurile in care sfintii stateau nemancati zile intregi,beau doar apa si traiau cu rugaciune...acum nu se pot concentra la cele sfinte decat la sauna.
Pacat,dar nu noi trebuie sa ii judecam,ci doar Cel de Sus.
Marian a spus…
calinic acest dinu patriciu al BOR... e clar ca si-a ratat cariera

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…