Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

WebEvent cu succes

Am asistat cu plăcere la prima ediţie a Webevent-ului. Am cunoscut oameni inteligenţi, care ştiu foarte bine cu ce se mănâncă online-ul şi care vor să împărtăşească din experienţa lor şi celorlalţi. Am ajuns la Yaky Center pe la 11.00 şi încă nu începuse conferinţa. Am mai aşteptat cam o jumătate de oră până s-au strâns aproape toţi pentru a se da startul evenimentului. În sală au fost cam 50 de persoane, lucru care mi s-a părut super tare, sincer mă aşteptam la maximum 25 de oameni. Majoritatea studenţi (aşa a ieşit la "recensământ"), pasionaţi evident de oportunităţile onlineului, dar şi foarte deschişi şi interesaţi de discuţii (d'ooh!).
Prima expunere a fost a lui Alin Mechenici, preşedinte la PR Pătrat, despre Criza de comunicare, insistând pe faptul că managerul trebuie să comunice foarte mult cu angajatul, chiar să socializeze des cu el "la o ţigară".
Au urmat Justin Kadima de la Republika Interactive şi Tudor Totolici de la MB Dragan care au purtat o discuţie de tip ping-pong cu cei prezenţi. În timpul ăsta am "sustras" câţiva participanţi în hol pentru a da scurte interviuri @ Argeş TV.
Apoi a urmat prezentarea lui Adi Stan de la DWD Software (sponsorul principal al evenimentului) cu o paralelă între site şi... un copil. De fapt, ipoteza a fost că să concepi un copil e uşor (ca şi realizarea unui website), dar să-l creşti (respectiv să-l întreţi) este mai greu. Adrian Soare ne-a spus cum stă treaba cu Marketingul viral, dându-ne exemple foarte bune în acest sens (prezentarea sa mi-a plăcut cel mai mult) - Ah! Şi Adi, nu te iert că n-ai dat ca exemplu concludent de viral ştirea Bâlci de bâlci made by me. :P. Au urmat Silviu Antone, de la epitesti.ro, timp în care am realizat că nu numai bucureştenii sunt specialiştii online-ului, îi avem şi noi pe ai noştri şi suntem mândri de asta. Felicitări, Silviu, atât pentru ceea ce faci, cât şi pentru cum pui în valoare ceea ce faci. Nicoleta Magargiu a prezentat site-ul Hello Piteşti fără emoţii, sigură pe sine... Bravo!
Apoi a intrat în "scenă"... Pitiiiiiiicu supărat foc şi pară pe site-urile cotidianelor piteştene (în special pe cel al Curierului Zilei). Totuşi, a spus despre cel al Argeş TV... că "e drăguţ". Am reţinut! Dăm o bere ca să te "revergorăm". Ultimul vorbitor (dar nu cel din urmă) a fost Andrei Ruse, autorul cărţii "Soni" (volumul s-a vândut foarte bine în special datorită mediatizării pe internet).
1. A fost foarte frumos la WEBEVENT, mă bucur că am cunoscut specialişti, că am asistat la nişte prezentări reuşite şi că... am descoperit că Piticu e chiar OK, n-are fumuri cum se zice şi e foarte inteligent!
2. Din păcate n-am apucat să vorbesc prea mult cu Oana despre cartea ei de succes, deşi mi-aş fi dorit taaare mult sau cu Marius despre... orice... pentru că s-a grăbit să plece!
P.S. (Întotdeauna există unul): Dumis, Killer, Ramona, Cristi şi toţi cei care v-aţi implicat în organizare, nu pot decât să vă felicit pentru ce aţi făcut! Să ne vedem în toamnă cu o ediţie şi mai reuşită!
LATER EDIT: video & foto:




Aici aveţi poze câte vreţi!!!

Comentarii

marius a spus…
raluc>:D<
Oana a spus…
No, iesim la o cafea ca doua doamne si vorbim despre orice ;) Oricand cu placere, oricand ai si tu timp.
Ramona Mandu a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Ramona Mandu a spus…
Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Ma bucur ca te-am avut alaturi de noi in sala si sper sa ne vedem cu bine si la urmatoarele evenimente!

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…