Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

WebEvent cu succes

Am asistat cu plăcere la prima ediţie a Webevent-ului. Am cunoscut oameni inteligenţi, care ştiu foarte bine cu ce se mănâncă online-ul şi care vor să împărtăşească din experienţa lor şi celorlalţi. Am ajuns la Yaky Center pe la 11.00 şi încă nu începuse conferinţa. Am mai aşteptat cam o jumătate de oră până s-au strâns aproape toţi pentru a se da startul evenimentului. În sală au fost cam 50 de persoane, lucru care mi s-a părut super tare, sincer mă aşteptam la maximum 25 de oameni. Majoritatea studenţi (aşa a ieşit la "recensământ"), pasionaţi evident de oportunităţile onlineului, dar şi foarte deschişi şi interesaţi de discuţii (d'ooh!).
Prima expunere a fost a lui Alin Mechenici, preşedinte la PR Pătrat, despre Criza de comunicare, insistând pe faptul că managerul trebuie să comunice foarte mult cu angajatul, chiar să socializeze des cu el "la o ţigară".
Au urmat Justin Kadima de la Republika Interactive şi Tudor Totolici de la MB Dragan care au purtat o discuţie de tip ping-pong cu cei prezenţi. În timpul ăsta am "sustras" câţiva participanţi în hol pentru a da scurte interviuri @ Argeş TV.
Apoi a urmat prezentarea lui Adi Stan de la DWD Software (sponsorul principal al evenimentului) cu o paralelă între site şi... un copil. De fapt, ipoteza a fost că să concepi un copil e uşor (ca şi realizarea unui website), dar să-l creşti (respectiv să-l întreţi) este mai greu. Adrian Soare ne-a spus cum stă treaba cu Marketingul viral, dându-ne exemple foarte bune în acest sens (prezentarea sa mi-a plăcut cel mai mult) - Ah! Şi Adi, nu te iert că n-ai dat ca exemplu concludent de viral ştirea Bâlci de bâlci made by me. :P. Au urmat Silviu Antone, de la epitesti.ro, timp în care am realizat că nu numai bucureştenii sunt specialiştii online-ului, îi avem şi noi pe ai noştri şi suntem mândri de asta. Felicitări, Silviu, atât pentru ceea ce faci, cât şi pentru cum pui în valoare ceea ce faci. Nicoleta Magargiu a prezentat site-ul Hello Piteşti fără emoţii, sigură pe sine... Bravo!
Apoi a intrat în "scenă"... Pitiiiiiiicu supărat foc şi pară pe site-urile cotidianelor piteştene (în special pe cel al Curierului Zilei). Totuşi, a spus despre cel al Argeş TV... că "e drăguţ". Am reţinut! Dăm o bere ca să te "revergorăm". Ultimul vorbitor (dar nu cel din urmă) a fost Andrei Ruse, autorul cărţii "Soni" (volumul s-a vândut foarte bine în special datorită mediatizării pe internet).
1. A fost foarte frumos la WEBEVENT, mă bucur că am cunoscut specialişti, că am asistat la nişte prezentări reuşite şi că... am descoperit că Piticu e chiar OK, n-are fumuri cum se zice şi e foarte inteligent!
2. Din păcate n-am apucat să vorbesc prea mult cu Oana despre cartea ei de succes, deşi mi-aş fi dorit taaare mult sau cu Marius despre... orice... pentru că s-a grăbit să plece!
P.S. (Întotdeauna există unul): Dumis, Killer, Ramona, Cristi şi toţi cei care v-aţi implicat în organizare, nu pot decât să vă felicit pentru ce aţi făcut! Să ne vedem în toamnă cu o ediţie şi mai reuşită!
LATER EDIT: video & foto:




Aici aveţi poze câte vreţi!!!

Comentarii

marius a spus…
raluc>:D<
Oana a spus…
No, iesim la o cafea ca doua doamne si vorbim despre orice ;) Oricand cu placere, oricand ai si tu timp.
Ramona Mandu a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Ramona Mandu a spus…
Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Ma bucur ca te-am avut alaturi de noi in sala si sper sa ne vedem cu bine si la urmatoarele evenimente!

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…