Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ce mă enervează la culme în Piteşti

# Faptul că în loc să se construiască blocuri pentru tineri, se dau miliarde pe toalete ecologice, fântâni arteziano-cântătoare, parcuri de fitness;
# Deşi nu este singurul loc din ţară în care se întâmplă asta, în Piteşti îşi duc veacul nestigheriţi câini comunitari, cerşetori... şi politicieni habarnişti;
# Piteştiul este de asemenea un loc în care spaţiul verde pierde în lupta cu pavelele kitschoase; Mai bine ni s-ar potrivi titulatura de Oraşul Pavelelor... pentru că lalele sunt oricum mai multe în Braşov;
# Sculpturile abstracte postate prin parcuri şi în pieţe. Vreţi să-mi spuneţi că înţelegeţi ce reprezintă? Nu? Atunci ce caută prin tot oraşul? Cine a luat decizia să le amplaseze şi, mai ales, DE CE?
# Kitschul e unul dintre cuvintele de ordine în oraşul nostru: priviţi macheta Bisericii Sfântul Nicolae din centru! Ea e emblema clară a prostiei româneşti. Daţi-mi voie să spun că acela care a realizat-o se încadrează perfect în curentul "Guţiano-Salamist";
# Şi apropo de curente, în ce am putea încadra arhitectura piteşteană? Am găsit... în categoria "Lipseşte cu desăvârşire".

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Arhitectura... este, dar e reprezentarea clara a bunului gust ... al banilor care s-au dat pentru autorizatii de constructie
Anonim a spus…
Trebuie sa recunosti ca biblioteca judeteana da foarte bine langa cladirea veche a restaurantului argesu, cinema modern, curtea de apel, primarie... e ca un ... pus in mijlocul unei oaze care pe vremuri reprezenta orasul nostru.
Geocer a spus…
Am scris si eu pe blogul meu despre inmultirea pavelelor si iminenta disparitie a lalelelor din Pitesti.
Mar a spus…
pitestiul este probabil singurul oras in care nu s-a construit nici macar 1 bloc anl dupa revolutie... doar s-a terminat unul in trivale, inceput pana in revolutie.. deci s-a terminat dupa 15 ani !
exista orase mici in care sunt cartiere intregi (turnu magurele de exemplu) - in pitesti avem pavele...
de ce sa facem cartiere anl, sa le luam painea de la gura constructorilor privati si bancilor?

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când