Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Un piteştean cu blog

Am devenit bloggeriţă anul trecut. Am trecut de atunci prin mai multe etape: de la familiarizarea cu limbajul on-line, cunoaşterea blogosferei locale, adoptarea unui nou stil de scriitură (concis şi acroşant, sistematic chiar), până la implicarea (ce-i drept, cam slabă până în momentul de faţă) în diverse chestiuni care ţin de on-line-ul piteştean. Şi-mi place. Aş putea spune că bloggingul a devenit mai mult decât o pasiune, e o parte din mine, ceva ce-mi place la nebunie. Simt că pot face mai mult din treaba asta şi categoric nu mă voi opri aici.
Blogosfera piteşteană e nici mai mult şi nici mai puţin decât ar trebui să fie. Adică... cei care se simt atraşi de asta o fac, iar cei care nu ştiu cu ce se mănâncă şi nici nu sunt interesaţi să afle stau în banca lor. Nu militez pentru creşterea numărului de bloguri în Piteşti, sunt sigură că o persoană care are ceva de spus şi vrea să se facă auzită e destul de conştientă în secolul digital că această formă este una dintre cele mai indicate. Unii se pricep mai bine la scris, alţii mai bine la citit, şi câţiva se pricep foarte bine să le ignore pe primele două. Aşa că... bloggeri sunt destui în Piteşti, nu de asta ducem noi lipsă.
La ce mai avem de lucrat noi ăştia care împărţim aceeaşi pasiune:
# Să ne coalizăm, organizând diverse evenimente prin care să punem Piteştiul la cale; să ne implicăm în campaniile pe care noi înşine să le lansăm;
# Să fim originali! Ştim că stilul Zoso prinde sau că stilul Chirilă e desăvârşit, dar noi suntem noi şi trebuie să venim cu ceva nou, interesant, inedit;
# Să ne promovăm! De aici aflaţi ceva interesant în acest sens;
# Să credem în tot ceea ce am scris mai sus!

P.S.: Am găsit asta pe digitalpitesti.ro şi m-am bucurat tare mult!

Comentarii

Geocer a spus…
Ai perfecta dreptate. Scriu si eu pe blog de mai bine de un an, dar promovarea mi-a lipsit cu desavarsire.
Abia azi m-am apucat sa vad ce si cum cu blogurile pe la noi pri urbe si sa incerc sa mi-l promovez pe-al meu. Care e compus din 2 parti : Prima parte pe geocities si a doua parte pe Blogspot

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg