Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!

!!! Am preluat leapşa!!!
Mare bucurie mi-a făcut Mihai Alexandrescu astăzi. M-a făcut să mă gândesc la cărţile citite şi uitate pe acolo pe undeva, prin cotloanele minţii sau prin cele ale bibliotecii. Mulţumesc, Mişu! O să încerc să-mi aduc aminte selectiv, dar răspunsurile nu pot fi decât unele provizorii... Să nu uităm că eu sunt într-o etapă în care încă mă edific şi explorez. Aşa că răspunsurile mele s-ar putea să nu fie surprinzătoare. Deci, să vedem:
1. Care este cea mai bună carte citită de tine?
Învierea (Lev Tolstoi); Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde); Jurnalul fericirii (Nicolae Steindhardt)
2. Ai făcut cadou cărţi?
Da, din păcate prea puţine. Mai multe am primit.
3. Care este viitorul literaturii?
Ca şi trecutul sau prezentul: plin de încercări, dar subţire în reuşite.
4. În ce limbi ai citit cărţi?
Română.
5. Ce cărţi “celebre” nu ţi-au plăcut?
Paulo Coelho - Alchimistul (deşi aş fi cam dură),
6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?
Rusia. Şi nu cred că am să mă răzgândesc vreodată.
7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
Daaa. Sunt obsedată de chestia asta.
8. Cam câte cărţi ai citit până acum?
Habar n-am. Promit că în curând o să fac o listă.
9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?
Paulo Coelho - 11 minute; Jeanette Winterson - The passion. Cam greu să las o carte să mă plictisească. Mai repede o las din mână...
10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Un drog fără efecte adverse
11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
DEX-u! Am împrumutat de la Bibliotecă majoritatea cărţilor pe care le-am citit, pentru că bugetul de student amărăştean nu mi-a permis mai mult.
12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
Knut Hamsun - Foamea; Chinua Achebe - O lume se destramă; Gabriel Garcia Marquez - Un veac de singurătate; Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul (Biblia Ortodoxă) - găsiţi voi un final mai tare decât Marele Final?
13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Toate sunt, în felul lor.
14. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
Jane Austen. Prea m-a făcut să cred, la un moment dat, că toate iubirile adevărate au un happy-end!
15. Cât de repede citeşti o carte?
Depinde. Am citit o carte şi în câteva ore (Adela - Garabet Ibrăileanu), dar şi în câteva săptămâni (Lev Tolstoi - Anna Karenina)
16. Poate literatura să schimbe lumea?
Dacă "lumea" ar citi-o, DA!
Dau leapşa mai departe către Crengu.

Comentarii

Mar a spus…
la Alchimistul iti dau perfecta dreptate.. o carte in care se repeta OBSEDANT aceeasi idee - 'urmarea destimului', coelho simtindu-se dator sa ne dispere din 5 in 5 pagini cu ea.

pentru mine cartea a fost o plictiseala la superlativ, am citit-o pana la capat sperand sa gasesc ceva care sa explice cohorta de fani ai lui coelho...

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg