marți, 17 februarie 2009

Pasărea spin

Sunt fericită. Am găsit, în sfârşit, un film pe care l-am căutat demult. O poveste de dragoste deosebită, plină de înfrânare, dar şi de eliberare, în care însăşi iubirea e un fruct interzis.
"The thorn birds" (Pasărea spin) m-a fascinat încă de pe când eram micuţă. Numai că atunci eram foarte răzvrătită pe părintele enamorat care nu reuşea să-şi înfrâneze pornirile trupeşti. Acum, după ce am vizionat din nou ecranizarea bestseller-ului lui Colleen McCullough, îmi dau seama că e atât de complexă şi profundă. Şi mă gândeam aşa, privind cele opt cd-uri ale producţiei, că firea ne e atât de slabă. Doar mintea e cea care face diferenţa între oameni.

The Thorn Birds Theme-flaut

2 comentarii:

mona ligia spunea...

Un film deosebit care mi-a luminat copilaria si adolescenta.M-au fascinat sentimentele profunde ale celor doi eroi principali ai filmului,care desi se lupta sa le infringa,dragostea este cea care triumfa pe toate planurile.Meggie si Ralph se vor lupta cu toate prejudecatile epocii si desi vor sta despartiti zeci de ani,pasiunea furtunoasa a dragostei pe care o nutresc unul fata de celalalt ii readuce de fiecare unul in bratele celuilalt,

Anonim spunea...

Eu acum am terminat cartea.Si este adevarat,dupa"Pe aripile vantlui"."Pasarea spin" este cea mai buna carte.In 2 saptamani am terminat-o.Acum astept sa-mi recomande mama o alta carte buna :)