Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Avem nevoie, în fapt, de o Sărbătoare a Iubirii?

Mult timp m-am răzvrătit împotriva Valentine’s day, neînţelegând pornirile şi obsesiile românilor de a împrumuta din cutumele de peste Ocean când le avem şi noi, foarte frumos, pe ale noastre. Cu timpul m-am resemnat, înţelegând de fapt că mă lupt cu morile de vânt: pe 14 februarie, în centrul Piteştiului apăreau şi mai multe tarabe cu kitschuri, din ce în ce mai mulţi îndrăgostiţi făceau coadă la uşa unor ofiţeri de stare civilă de ocazie, aproape toate discotecile organizau show-uri erotice drept cadou de „Valentine’s”.
M-am scuturat apoi de nesimţirea de a încerca să răstorn mentalităţi şi mi-am zis că voi privi detaşat la aceste forme comerciale în care iubirea e exploatată pe bani frumoşi. Dacă ei, românii, vor să cadă în penibil, lasă-i în plata Domnului. După vorba unui înţelept antic care spunea că „Dragostea şi foamea conduc lumea”, aş spune că „Foamea şi prostia conduc România” (na, că mai şi rimează). Şi-a răcit gura destul săracul Maiorescu cu forma fără fond specifică nouă, romanezilor, şi tot n-am învăţat nimic (Cazul Dragobete îngropat de Valentin spune muuuuulte).
Eu, însă, iubesc şi sunt iubită, primesc şi ofer cadouri nu neapărat de 14 sau 24 februarie, nu numai de 1, 8 martie sau 25 decembrie. Mă bucur de iubire în orice zi, la orice oră. De ce? Pentru că n-avem nevoie de o zi anume (fie ea importată sau tradiţională) ca să ne aducem aminte că iubim. Noi suntem îmbibaţi cu acest sentiment încă de la naştere, când îi zâmbim mamei cu gingiile fragede până îi străpungem sufletul cu o stare pe care nici ea n-a mai cunoscut-o. Păşind pe treptele vieţii, începem să respirăm mai multe feluri de iubire. Unele dintre ele rămân neschimbate pentru toată viaţa, altele se pierd precum aburii dimineţii. Dar nu putem trăi dacă nu ne hrănim constant sufletul cu o altă inimă, dacă nu împărţim cu cineva din fericirea şi drama acestei vieţi trecătoare.
Cine îşi închipuie că iubirea stă într-un kitsch achiziţionat de la tarabă, o căsătorie de-o zi executată de unii care nu vor altceva decât să le crească procentul în campanie sau o cutie de prezervative câştigate la tombola din discotecă, se înşeală amarnic. Adevărata dragoste e cea din sufletul nostru, cea care se manifestă în fiecare zi şi nu aşteaptă o zi anume pentru a ieşi din carapace gata să încropească nişte gesturi fariseice, după modelul turmei.

Comentarii

Adrian Enache a spus…
Fiecare zi în care iubin sau în care suntem iubiţi e o sărbătoare! Iar sărbătorile sunt cum ţi le faci. Dacă vrei să te simţi bine şi să fii fericit ai toate şansele să reuşeşti. Eu încerc să-mi fac fiecare zi să fie bună. Nu-mi iese întotdeauna, dar e aşa de bine că am cu cine să împart bunele şi relele...
Trăim într-o lume care exploatează individul la maximum, transformându-l într-un robot. Mulţi dintre noi uită că mai există şi bucurii în viaţă şi au nevoie de să li se amintească de ele. Şi nişte băieţi deştepţi inventează sau exploatează o sărbătoare care să le amintească roboţeilor că sunt oameni.
Nu vreau să mă transform într-un robot şi în fiecare zi încerc să rămân om. Să nu uităm că bucuria e în lucruri mărunte...
Paul Gabor a spus…
Sensibil. Mi-a placut. Blaga spune ca occidentalul sufera de prapastii iar rasaritaenul poseda adancimi. Salutari...

Postări populare de pe acest blog

"Invitaţia la vals", de Mihail Drumeş

Recunosc, nu sunt expertă în vals, deşi mi-ar fi plăcut să iau cursuri când eram mai mică. Cartea pe care tocmai am citit-o nu mi-a explicat, pas cu pas, cum se pluteşte într-o sală de bal, dar mi-a dovedit încă o dată că dragostea e o grădină mare. 

CITIȚI ȘI: "Scrisoare de dragoste", de Mihail Drumeș

"Invitaţia la vals", titlu dat după celebra operă a lui Weber, este un roman profund pasional. Protagoniştii Tudor Petrican şi Mihaela Deleanu se joacă, se iubesc, se lasă în voia pasiunii, iar se joacă, se despart şi mor. Orgoliul exagerat de care dau amândoi dovadă este cel care le acoperă ochii, mintea şi sufletul, ajungând în cele din urmă să-i sugrume. După cum am observat şi în "Scrisoare de dragoste", Mihail Drumeş simte nevoia să-şi pedepsească drastic personajele pentru faptul că nu sunt stăpâne pe iubirea lor. Le face să trăiască pasiunea la cote maxime, după care le aruncă în gol de la înălţime. Genul acesta de scriitură oboseşte mental cititorul,…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Ştiţi la ce visez?

La un Crăciun alb, ca-n copilărie, cu nămeţi greoi şi strălucitori, cu chipuri vesele şi inocente, înroşite de frig şi entuziasm. Cine ne-a furat zăpada, s-o aducă repede înapoi! Suntem pierduţi fără ea... :(