D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Mătura mângâie cimentul şi-l curăţă de mizerie şi paşi grăbiţi.
Vântul se desfată cu sărutul florilor, ducându-l acolo unde nimeni altcineva nu poate ajunge.
Soarele scaldă în lumină Pământul, îi dă sănătate şi rod, lăsându-i totodată noaptea ca să-i fie un sfetnic bun.
Marea şi cerul se privesc zi de zi în ochi şi nu mai au nevoie de cuvinte.
Atunci când este umplută cu cafea, ceaşca se completează ca un puzzle, devenind irezistibilă.
În nopţile geroase de iarnă covorul acoperă duşumeaua amorţită şi o menţine în viaţă.
O îmbrăţişare masculină atunci când lacrima e mai grea ca niciodată şi-ţi oboseşte obrazul de femeie plăpândă.
Oare nu sunt toate acestea dovezi de iubire? Oare nu suntem noi înconjuraţi numai de dragoste? Ba da. Numai că trebuie să ridicăm pleoapele indiferenţei şi să trăim în armonie cu ceea ce ne înconjoară. Nu-i greu. În fond, suntem toţi o apă şi-un pământ. Şi-un Dumnezeu.
Wet Wet Wet-Love Is All Around
Comentarii