Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Educaţie prin mass-media?


Cum percep copiii şi adolescenţii mesajele presei


La început sub formă de „feuilles volantes” care circulau doar la anumite evenimente, iar apoi ca periodice şi cotidiane, ziarele (prin jurnaliştii care le alcătuiesc) au avut dintotdeauna un cuvânt de spus în peisajul socio-politic al fiecărei ţări. De aceea, s-a pus problema dacă mass-media, prin impactul deosebit de puternic pe care îl au asupra opiniei publice, nu pot oare să fie asemeni unei bombe atomice ale cărei efecte sunt cu siguranţă zdrobitoare, dar nu se pot cunoaşte cu exactitate dinainte.
Se ştie că presa de serviciu public (susţinută şi finanţată de stat) este obligată să includă în mesajele sale către cititori informaţii credibile, obiective şi menite să culturalizeze. Dar mai sunt oare acestea pe placul publicului avid după senzaţional, mondenităţi şi fapt divers? Studiile recente de piaţă au arătat că după introducerea televiziunilor prin cablu şi satelit, posturile publice de televiziune (TVR1 şi TVR2) au început să piardă serios din audienţa constantă pe care o aveau înainte. Fidele acestor posturi au rămas elitele, care, sătule de avalanşa de informaţii despre crime, violuri, furturi ce a invadat peisajul mass-media din ţara noastră după 1989, au început să găsească un loc de refugiu în aceste posturi de serviciu public. Ele au continuat să prezinte o Românie cu bune şi cu rele, nu înecată în atâta sânge şi vulgarităţi cum o deformează alte programe. Documentarele: Teleenciclopedia, Memorialul durerii, festivalurile de muzică uşoară (de calitate), emisiunile religioase adunate sub titulatura Viaţa spirituală ş.a.m.d au dovedit continuitate, decenţă şi credibilitate de-a lungul timpului. Vă întrebaţi, poate, de ce dau numai exemple de la aceste programe. Ei bine, sunt cam singurele în care nu şi-a strecurat coada divertismentul de prost gust. În ziua de azi, divertisment înseamnă doar domnişoare care îşi dezgolesc tot ce pot în faţa camerelor de luat vederi sau confruntări ca în piaţă (poate chiar mai rău).
Ce modele să mai ia din presă copilul de astăzi decât un „Copil de Aur” care se laudă că are bani, vilă cu piscină şi maşină ultimul tip... Sau poate un Adrian Mutu care îşi permite telefon de mii de euro şi este mai cunoscut datorită jongleriilor sale cu dame din show-bizz decât cu mingea pe gazon. Ca să nu mai vorbesc despre un nou tip de intoxicare apărută anul acesta şi care, spre deosebire de celelalte, nu are leac: Columbeanu. Fie că e vorba despre Iri, Monica sau, şi mai tragic, amândoi, mass-media de proastă calitate le suportă circul de doi bani care se desfăşoară sub ochii copiilor sau adolescenţilor care, conştient sau inconştient ajung să le perceapă drept modele şi refuză în acest scop să apese alt buton al telecomenzii.
Exemplele negative pot continua la nesfârşit! Nu ştiu câţi copii din ziua de azi mai merg la Biserică. Răspunsul îl poate vedea fiecare dintre noi, aruncând pentru câteva secunde o privire când ne aflăm la slujba de duminică. Unul dintre motive poate fi acela că în intervalul orar cuprins între 8.00 şi 12.00, pe mai toate posturile de televiziune sunt desene animate sau concursuri interactive pentru copii. Mai poţi dezlipi din faţa ecranului micuţul cufundat în lumea creaturilor hidoase care se luptă mai ceva ca în filmele de groază? Cum se mai roagă el seara îngeraşului să-l ocrotească, având în minte lovitura mortală aplicată de eroul preferat în Desenele de dimineaţă?
Suntem propriile victime. Gustul nociv al violenţei reale sau virtuale (combinat cu divertismentul facil) a pus stăpânire pe minţile noastre. Mass-media se conformează stării noastre de dependenţă pentru lucruri şi modele negative, impunându-ne nişte valori în care nici noi nu mai vrem să credem. E ca un drog: conştientizăm în momentele noastre de limpeziciune că ne face rău, dar continuăm să consumăm în exces.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…