vineri, 28 decembrie 2007

O poezie de suflet, ce-mi aduce aminte de vremuri cu troieni...

Decembre (G. Bacovia)

Te uită cum ninge decembre,
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape; -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine.
Şi toate din casă mi-s sfinte; -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte-nainte.
E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi-nainte,
Te uită cum ninge decembre,
Nu râde, citeşte-nainte.

Românul literar, Bucureşti, tom V, nr 19, 19 noiembrie 1906, p 255 – 256
Din volumul „Plumb”, 1916

Niciun comentariu: