D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
„Cine nu are bunici, să-şi cumpere” spune un proverb autohton. Câte semnificaţie în vorba aceasta, cât adevăr.Mă înduioşează de fiecare dată cuvântul „bunici”. Mă transpune automat în copilărie şi îmi trec prin minte, ca un filmuleţ, cele mai frumoase amintiri legate de ei…
Privirea senină din ochi, atunci când îi pupam sau le spuneam o vorbă bună, nu se poate compara cu nimic. Nu ai cum să simţi acea fericire lăuntrică şi atunci când nu mai sunt! Pentru că rămâne în suflet un gol imens, un ocean care freamătă şi nu se va mai linişti niciodată. Într-adevăr, o dată cu moartea lor, moare o parte din tine… Şi vezi cum iau cu ei toată puritatea sufletească şi toată inocenţa copilăriei. Pentru că ei sunt dovada că am fost copii şi totodată leantul între această vârstă puerilă şi maturitatea noastră
Privirea senină din ochi, atunci când îi pupam sau le spuneam o vorbă bună, nu se poate compara cu nimic. Nu ai cum să simţi acea fericire lăuntrică şi atunci când nu mai sunt! Pentru că rămâne în suflet un gol imens, un ocean care freamătă şi nu se va mai linişti niciodată. Într-adevăr, o dată cu moartea lor, moare o parte din tine… Şi vezi cum iau cu ei toată puritatea sufletească şi toată inocenţa copilăriei. Pentru că ei sunt dovada că am fost copii şi totodată leantul între această vârstă puerilă şi maturitatea noastră
Comentarii