miercuri, 19 decembrie 2007

Să colindăm, să colindăm, pe Pruncul Sfânt să-L lăudăm!

Pentru mine, nu-i moment mai frumos din an, decât magia sărbătorilor de iarnă.

Naşterea Mântuitorului în „ieslea cea săracă” mă face de fiecare dată să mă gândesc că Dumnezeu, înainte de toate, prin Naşterea Fiului Său, ne-a dat un exemplu de modestie, de smerenie.
Colindele păstrate peste veacuri surprind momentele Crăciunului, fiecare dintr-o perspectivă aparte. Important este mesajul, esenţa. Venirea pe lume a Mântuitorului trebuie să aducă fericire şi speranţă, Naşterea Sa fiind Renaşterea lumii, primul zâmbet al Său în Bethleem fiind totodată şi primul semn al dragostei faţă de oameni.
Să-I arătăm şi noi iubirea Pruncului Sfânt, colindând cu credinţă şi iubire în suflet! Să cântăm Naşterea Minunată fiecare în felul său, dar toţi împreună, cu aceleaşi simţăminte curate!

Niciun comentariu: