marți, 11 decembrie 2007

Me and my life

Neaşteptată?... Da! Frumoasă?... bineînţeles! Plină de învăţăminte? Categoric!
Nu i-au lipsit nici necazurile, nici lacrimile, nici dezamăgirile. Şi totuşi, de ce de fiecare dată când privesc înapoi este perfectă? Fiecare lucru a fost pus la locul său, asemeni cărămizilor într-un zid sau pieselor unui puzzle. O dată terminată lucrarea creatoare, piesele în sine nu reprezintă decât o parte insignifiantă a întregului perfect.

Regrete? Evident că nu. Remuşcări? Nu-şi au locul în ea.
Nimic nu s-a petrecut fără rost, dovada clară că Acela Care mi-a dăruit-o a avut un plan clar şi cu ea, şi cu mine. Pentru că o operă desăvârşită nu poate fi decât a Divinităţii.
Eu şi ea suntem un trup, un gând, o explozie de sentimente.

Niciun comentariu: