D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Neaşteptată?... Da! Frumoasă?... bineînţeles! Plină de învăţăminte? Categoric! Nu i-au lipsit nici necazurile, nici lacrimile, nici dezamăgirile. Şi totuşi, de ce de fiecare dată când privesc înapoi este perfectă? Fiecare lucru a fost pus la locul său, asemeni cărămizilor într-un zid sau pieselor unui puzzle. O dată terminată lucrarea creatoare, piesele în sine nu reprezintă decât o parte insignifiantă a întregului perfect.
Regrete? Evident că nu. Remuşcări? Nu-şi au locul în ea.
Nimic nu s-a petrecut fără rost, dovada clară că Acela Care mi-a dăruit-o a avut un plan clar şi cu ea, şi cu mine. Pentru că o operă desăvârşită nu poate fi decât a Divinităţii.
Eu şi ea suntem un trup, un gând, o explozie de sentimente.
Eu şi ea suntem un trup, un gând, o explozie de sentimente.
Comentarii