Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Alice Munro - "Prea multă fericire"



Am căutat și am așteptat, până la ultima pagină a acestei cărți (care a apărut în 2009), măcar trei motive pentru care autoarea să merite Nobelul pentru Literatură ce i s-a acordat în 2013. Nu le-am găsit. Am identificat doar unul, și ăla tras de păr, și anume că scriitura ei este una comprimată, clară și precisă, dar încă nu știu dacă asta e o bază suficient de solidă pentru o asemenea distincție, atâta timp cât respectivele calități le regăsești și-n gazeta de matematică. În fine.

Aici găsești toate impresiile de lectură din acest blog!

Nu pot spune însă că mi-am pierdut timpul cu acest volum de proză scurtă, ce cuprinde 10 povestiri: "Dimensiuni", "Ficțiune", "Pe culmea Wenlock", "Râpe-adânci", "Radicali liberi", "Chipul", "Unele femei", "Joacă de copii", "Lemn", "Prea multă fericire", dar ceea ce pot să afirm cu tărie e că nu voi mai citi prea curând o carte a acestei scriitoare canadiene. Nu mă înțelegeți greșit, o fi ea Alice Munro atât de apreciată de critici, pentru că în fond e o scriitoare bună, dar eu nu rezonez cu stilul ei. Am avut vreo două tentative să-mi placă această carte, dar trebuie să mărturisesc că spre final, pe parcursul ultimelor 40 de pagini, am tras rău de tot de mine s-o duc la bun sfârșit.

Am rămas așa cu un gust amar, poate și pentru că mă așteptam să găsesc altceva în această carte. Speram să dau nas în nas cu fericirea, așa cum sugerează titlul, dar am regăsit, în schimb: o crimă, două crime, trei crime (poate chiar mai multe), disperare, boli incurabile, defecte genetice etc. În plus, abordarea narativă mi s-a părut în multe cazuri bătrânicioasă și searbădă.

 Pentru a fi pe placul vostru cât mai mult, am introdus un sondaj în acest blog, în dreapta, sus! Vă rog să răspundeți ce v-ați dori să citiți aici și mă voi conforma!

Comentarii

Crengu a spus…
Credeam ca sunt singura dezamagita de vreo carte! :) Prea multe crime, totusi!
Raluca Nicula a spus…
Da, prea multă nefericire în fericirea acestei scriitoare :)

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…