joi, 18 august 2016

Odată, ni s-a dat o planetă...

Odată, ni s-a dat o planetă, cum alta nu s-a mai găsit în Univers nici după milioane de ani de atunci. O planetă cu oceane limpezi, în care se zbenguiau creaturi stranii cu forme și culori uimitoare, o planetă cu păduri întinse asemeni unor furnale imense ce înghit dioxid de carbon și varsă viață, o planetă cu munți ca niște zei ce veghează la liniștea și bunăstarea pământului, o planetă cu câmpii verzi ca mușchiul crud ce răzbește spre miazănoapte, o planetă cu râuri, pârâuri, dealuri rotunjoare, mări și lacuri, ca niște ochi ai divinității, o planetă ca un Rai, ca o rugăciune în sânul Spațiului și Timpului.
Și apoi am apărut noi, oamenii. Și-am înecat cerul în fum și pământul în sânge! Și-am pierdut legătura cu Cosmosul. Ni s-a părut că pământul e prea rece, prea ud, prea fierbinte, prea ostil și ne-am pus bocanci să-l călcăm în picioare. Am pus între el și noi: betoane, plastic, cărămizi de indiferență, nepăsare și sfidare. Și apoi am început să ne văităm că nu ne mai simțim copiii lui. Am văzut că soarele ucide, că cerul ne plouă până ne îneacă și ne-am zis: "Unde e Dumnezeu? De ce nu vede toate câte se întâmplă pe pământ?".
Dar El tace, iar noi strigăm din ce în ce mai tare! Și, în loc să ne plecăm privirile spre iarba de sub tălpile noastre, pentru a cere iertare țărânii din care am fost făcuți, că am transformat-o în munți de piatră seacă, ne ridicăm ochii din ce în ce mai sus să cerem socoteală.
Și vom dispărea și noi. Peste goliciunea noastră efemeră se vor așeza iar pământ roditor, ape cristaline și un cer fără de moarte. 
Acum, doar asta a mai rămas din noi... 

2 comentarii:

Crengu spunea...

Of, nu ma face sa spun cate-mi stau de-a curmezisul! Ca noi strigam, ca Dumnezeu tace, poate e asa, sau poate nu...

Raluca Nicula spunea...

Spune ce te doare! Dar eu sper că m-am făcut înțeleasă! Ceea ce vreau eu să spun e că ne-am pierdut menirea şi credința şi acum brusc cerem intervenția divină să repare dezastrul... M-a marcat imaginea acelui copil. Cu ce e el de vină că s-a născut în acest infern făcut de om, de părinții lui, de străbunicii şi strămoşii lui şi chiar de cei care nu ar fi trebuit să se amestece şi să dezbine?