Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Jhumpa Lahiri - "Distanța dintre noi"

Încă o carte frumoasă urcă în biblioteca mea ca să respire același aer cu restul volumelor parcurse sau aflate pe lista de așteptare! O carte despre care simt nevoia să spun multe, dar parcă impresiile refuză să se deșire pe foaie, preferând să rămână captive în inima mea, pe care au umplut-o de frumos.


"Distanța dintre noi" (titlu original: "The Lowland", lansat în 2013) este prima operă pe care i-o citesc binecunoscutei scriitoare Jhumpa Lahiri (pe numele real Nilanjana Sudeshna), dar de curând am remarcat că mai am în bibliotecă un volum ce-i poartă semnătura, "Interpret de maladii", din colecția Cotidianul (cartea ei de debut - 1999 - datorită căreia a primit premiul Pulitzer, un an mai târziu).

În cartea de față este vorba despre rănile adânci ale unei tragedii care aruncă în derivă destinele a două generații. Udayan și Subhash sunt doi frați cu studii și perspective ce locuiesc într-un ținut mlăștinos din Tollygunge. Udayan se îndrăgostește de Gauri, o ia de soție, fără știința părinților lui, și se implică în mișcarea naxalită. După ce comite mai multe acte de rebeliune împotriva autorităților, Udayan este prins și ucis de poliție. Fratele lui, care își făcea doctoratul în America, se întoarce și hotărăște să se însoare cu văduva lui Udayan, angajându-se în acest fel să aibă grijă de ea și de copilul pe care ea aflase de curând că-l poartă în pântece. Evident că această decizie nu este pe placul părinților lui, părinți care vor fi afectați iremediabil de moartea copilului lor mai mic. Noua familie se mută în Rhode Island, unde se naște micuța Bela. Viața celor trei este însă marcată de o distanță mută care le îngrădește dreptul la fericire. Gauri se simte încorsetată în noua viață, alături de un bărbat pe care nu-l iubește, Subhash este frustrat că soția sa este nefericită, iar Bela își clădește viața pe temelia aceasta rigidă și lipsită de afecțiune. Ce se întâmplă mai departe e frumos să descoperiți singuri, însă vă spun că finalul este unul pur și simplu minunat, venit dintr-o perspectivă neașteptată!

În carte veți găsi niște imagini foarte frumoase din India și America. Într-o oarecare măsură, asemăn stilul lui Lahiri cu cel al malaysienei Rani Manicka, poate datorită originilor lor care și-au pus amprenta pe viziune și evocare, poate pentru că ambele cărți, aceasta și "Zeița orezului", sunt scrise din perspectivele mai multor personaje... dar am rămas cu această asociere, poate mă voi răzgândi pe parcurs, după ce impresiile de lectură se vor așeza mai bine, nu știu.

Oricum, un lucru e cert: Jhumpa Lahiri e o scriitoare foarte bună (nu degeaba a luat premiul Pulitzer și multe alte distincții și nominalizări). Descrie activități zilnice, peisaje și stări atât de bine, încât te teleportează în poveste. Dar, cel mai mult și mai mult, m-a cucerit cu documentarea ei atât de aprofundată despre contextul socio-politico-militar din India de după al Doilea Război Mondial. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când