Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Care e cartea ta preferată?

Astăzi am o curiozitate: care e cartea ta preferată? Când ai citit-o? Ce te-a impresionat atât de mult la ea? Voi începe eu:


În urmă cu vreo șase-șapte ani, am pus mâna pe "Quo Vadis", a lui Henryk Sienkiewicz, și de atunci nu am mai găsit altă carte să o egaleze. Țin minte și acum că intrasem în Librăria Mihai Eminescu, din centrul Piteștiului, și în timp ce mă perindam printre rafturi, mi-a sărit în ochi ca o bijuterie rară. Am răsfoit-o și am vrut-o. Nu mai aveam răbdare! Știam că e o capodoperă pentru care i s-a acordat autorului Premiul Nobel pentru Literatură (în 1905), iar pe parcursul lecturării ei am și înțeles de ce.

"Quo Vadis" te învăluie cu totul, te face să trăiești la intensitate maximă persecuțiile creștine din timpul lui Nero, dar și fiorii atât de puri ai dragostei dintre ofițerul roman Marcus Vilnius și tânăra creștină Ligia. "Quo vadis" este despre istorie, religie și sacrificii, toate acestea prezentate sub o formă atât de incitantă, încât povestea te cucerește de la primele rânduri.

"Quo vadis" este o carte ce nu are cum să-ți rămână indiferentă: te cutremură, te încântă, îți dă aripi, îți trezește întrebări și răspunsuri. Am rămas cu sentimente intense după atâția ani de când am citit-o, semn că este foarte probabil să troneze mult și bine în ierarhia romanelor pe care le ador.

În topul tău, ce carte e pe locul întâi?

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Cred ca as putea citi toate cartile scrise vreodata si cartea mea preferata ar ramane tot Micul Print. Pentru ca este despre oameni in general si despre fiecare dintre noi, in acelasi timp. Pentru ca o poti citi de 100 de ori si de fiecare data vei descoperi alt sens, alta idee, alt motiv ca sa o recitesti. Pentru ca nu e poveste mai frumoasa pe lume. E o metafora cazuta din cer si redata intr-o carte simpla. Nu are zorzoane, nici ganduri ascunse, nici cuvinte grele. E ca apa atunci cand ti-e sete, sau ca zambetului unui om drag, adica perfecta.
Crengu a spus…
Am stat, m-am gandit si am intors raspunsul pe toate partile. Si am constatat ca da, mi-au placut multe carti din cate am citit, dar nu am niciuna preferata. Cel putin nu din literatura. Si uite ca n-am citit Micul Print, dar m-a convins Ema cu desavarsire. :)
Raluca Nicula a spus…
Ema, "Micul prinț" e şi el în top, dar o consider deja ca un abecedar lumesc, o carte de căpătâi! Total de acord cu tot ce ai spus despre ea, am exact aceleaşi impresii.
Raluca Nicula a spus…
Crengu, atunci când întâlneşti cartea cea mai cea, să ne faci cunoştință! Pentru că da, o carte de top e ca dragostea adevărată (cică o întâlneşti doar o dată în viață).
Crengu a spus…
Tind sa fiu un pic Gica Contra, asa ca ma limitez la a spune doar ca daca voi mai citi, te voi anunta. :D
Canguru' a spus…
Ce uşor era dacă întrebai care a fost cea mai proastă carte citită vreodată... Răspundeam cu ochii închişi Fifty Shades Of Grey!
Aşa e greu... Am stat destul de mult să mă gândesc şi cred că pun pe primul loc Shogunul. Poate pentru că e o carte de aventuri citită la vârsta aventurilor, cu o poveste de dragoste interzisă într-o perioadă în care aveam o poveste de dragoste interzisă...
Raluca Nicula a spus…
Cred ca stiam ca Fifty e the worst, am vazut pe fb, parca :)
Cat despre Shogun, am vazut filmul, asa ca nu m-am mai incumetat sa citesc cartea! O am... sa ma apuc? N-o fi prea tarziu? :)
Stefan a spus…
cam tot ce scriu Attila Bartis si Luis Sepulveda
Mihai Victus a spus…
Grea misiune. Sunt multe cărți preferate, dintre care n-aș putea alege. Au fost citite în perioade și stări diferite și fiecare a însemnat ceva. Le-aș numi pe majoritatea cărora le-am acordat 5 stele din lista asta: https://www.goodreads.com/review/list/18800917?sort=rating&view=reviews
„Quo Vadis” încă n-am citit (am văzut de câteva ori filmul, în copilărie și adolescență). Dar, de același autor, a fost foarte bună „Fără ideal”.
Raluca Nicula a spus…
Mihai, am văzut lista şi mă inspiră :) Mulțumesc pentru răspuns!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Nervi pe caniculă

Cineva mă sabotează zilele astea şi, ca o noutate, nu sunt eu aia. Am îngroşat rândul celor care sunt nemulţumiţi de furnizorul de internet. Înjurături, scrâşnete, păr smuls din cap, tot tacâmul. Cred că le-am zis de întreg familionul, că nu sunt zgârcită de fel. Într-un final, plătesc internet ca să nu-l am. Bună treabă! Acum vă scriu ajutată fiind de bunul meu prieten Digi Net Mobil care vă salută. Eu nu, că încă nu mi-au trecut nervii.
Până şi vara asta îmi vrea răul. Căldură infernală, aer irespirabil, femei care se îmbracă în sintetice sclipitoare, asortate cu tocuri cui pe care merg mai clătinat ca un sătean afumat pe uliţa din cătun. Alături de ele, băieţi cu tricou negru, mulat. La ăştia n-o fi venit vara? În fine. Îi las în plata Domnului.
Şi mai am o pică pe ţăranii de la oraş, care se dau în stambă atât de stângaci în faţa urmaşelor Evei. Exemplu: zi de vară la bazin. Un exemplar blond şi unul brunet, ambele de rasă, vorba aia, fac topless. Vânătorii de ocazie, care s-au tr…