Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Care e cartea ta preferată?

Astăzi am o curiozitate: care e cartea ta preferată? Când ai citit-o? Ce te-a impresionat atât de mult la ea? Voi începe eu:


În urmă cu vreo șase-șapte ani, am pus mâna pe "Quo Vadis", a lui Henryk Sienkiewicz, și de atunci nu am mai găsit altă carte să o egaleze. Țin minte și acum că intrasem în Librăria Mihai Eminescu, din centrul Piteștiului, și în timp ce mă perindam printre rafturi, mi-a sărit în ochi ca o bijuterie rară. Am răsfoit-o și am vrut-o. Nu mai aveam răbdare! Știam că e o capodoperă pentru care i s-a acordat autorului Premiul Nobel pentru Literatură (în 1905), iar pe parcursul lecturării ei am și înțeles de ce.

"Quo Vadis" te învăluie cu totul, te face să trăiești la intensitate maximă persecuțiile creștine din timpul lui Nero, dar și fiorii atât de puri ai dragostei dintre ofițerul roman Marcus Vilnius și tânăra creștină Ligia. "Quo vadis" este despre istorie, religie și sacrificii, toate acestea prezentate sub o formă atât de incitantă, încât povestea te cucerește de la primele rânduri.

"Quo vadis" este o carte ce nu are cum să-ți rămână indiferentă: te cutremură, te încântă, îți dă aripi, îți trezește întrebări și răspunsuri. Am rămas cu sentimente intense după atâția ani de când am citit-o, semn că este foarte probabil să troneze mult și bine în ierarhia romanelor pe care le ador.

În topul tău, ce carte e pe locul întâi?

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Cred ca as putea citi toate cartile scrise vreodata si cartea mea preferata ar ramane tot Micul Print. Pentru ca este despre oameni in general si despre fiecare dintre noi, in acelasi timp. Pentru ca o poti citi de 100 de ori si de fiecare data vei descoperi alt sens, alta idee, alt motiv ca sa o recitesti. Pentru ca nu e poveste mai frumoasa pe lume. E o metafora cazuta din cer si redata intr-o carte simpla. Nu are zorzoane, nici ganduri ascunse, nici cuvinte grele. E ca apa atunci cand ti-e sete, sau ca zambetului unui om drag, adica perfecta.
Crengu a spus…
Am stat, m-am gandit si am intors raspunsul pe toate partile. Si am constatat ca da, mi-au placut multe carti din cate am citit, dar nu am niciuna preferata. Cel putin nu din literatura. Si uite ca n-am citit Micul Print, dar m-a convins Ema cu desavarsire. :)
Raluca Nicula a spus…
Ema, "Micul prinț" e şi el în top, dar o consider deja ca un abecedar lumesc, o carte de căpătâi! Total de acord cu tot ce ai spus despre ea, am exact aceleaşi impresii.
Raluca Nicula a spus…
Crengu, atunci când întâlneşti cartea cea mai cea, să ne faci cunoştință! Pentru că da, o carte de top e ca dragostea adevărată (cică o întâlneşti doar o dată în viață).
Crengu a spus…
Tind sa fiu un pic Gica Contra, asa ca ma limitez la a spune doar ca daca voi mai citi, te voi anunta. :D
Canguru' a spus…
Ce uşor era dacă întrebai care a fost cea mai proastă carte citită vreodată... Răspundeam cu ochii închişi Fifty Shades Of Grey!
Aşa e greu... Am stat destul de mult să mă gândesc şi cred că pun pe primul loc Shogunul. Poate pentru că e o carte de aventuri citită la vârsta aventurilor, cu o poveste de dragoste interzisă într-o perioadă în care aveam o poveste de dragoste interzisă...
Raluca Nicula a spus…
Cred ca stiam ca Fifty e the worst, am vazut pe fb, parca :)
Cat despre Shogun, am vazut filmul, asa ca nu m-am mai incumetat sa citesc cartea! O am... sa ma apuc? N-o fi prea tarziu? :)
Stefan a spus…
cam tot ce scriu Attila Bartis si Luis Sepulveda
Mihai Victus a spus…
Grea misiune. Sunt multe cărți preferate, dintre care n-aș putea alege. Au fost citite în perioade și stări diferite și fiecare a însemnat ceva. Le-aș numi pe majoritatea cărora le-am acordat 5 stele din lista asta: https://www.goodreads.com/review/list/18800917?sort=rating&view=reviews
„Quo Vadis” încă n-am citit (am văzut de câteva ori filmul, în copilărie și adolescență). Dar, de același autor, a fost foarte bună „Fără ideal”.
Raluca Nicula a spus…
Mihai, am văzut lista şi mă inspiră :) Mulțumesc pentru răspuns!

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…