miercuri, 17 august 2016

Salman Rushdie - "Shalimar clovnul"

Cum să mă exprim cât mai bine, ca să mă înțelegeți? Ei bine, pe Salman Rushdie nu-l citești pur și simplu, ci devii dependent de el, de profunzimea lui, de umorul lui dulce-amar, de magia din cuvinte. Salman Rushdie este, pentru mine, unul dintre cei mai buni scriitori ai secolului nostru. 


"Shalimar Clovnul" este un roman care te mistuie, te doare, te ia de umeri și te scutură puternic, te îngroapă adânc, te ridică la cel mai înalt punct al atmosferei, te încarcă de frumos, dar și de durere ascuțită. Pentru că acestea sunt meritele și talentul lui Rushdie: de a aborda teme complexe de actualitate în maniera lui, încadrată ca realism magic.

Aici găsești toate impresiile de lectură din acest blog!

Povestea este una frumoasă și sfâșietoare, în același timp, care are în centru regiunea Cașmir, disputată de secole între India și Pakistan. Shalimar musulmanul, pe numele său Noman Sher Noman, fiu al lui Abdullah și al soției sale, Firdaus, se îndrăgostește, în satul actorilor ambulanți, Pachigam, de hindusa Boonyi, fiică a panditului Pyarelal Kaul. Amândoi îndrăgostiții aveau pe atunci 14 ani și se căsătoresc, susținuți de sătenii care în mod normal nu tolerau uniunea interreligioasă.

În paralel cu povestea lor se desfășoară și cea a ambasadorului american în India, Max Ophuls, un erou al Rezistenței din cel de-al doilea Război Mondial, care zburase spre libertate cu racerul Bugatti. Destinul plin de vitejie al acestuia se intersectează cu cel al Cașmirului în declin, astfel că dansatoarea Boonyi ajunge să-și părăsească soțul care o venera pentru acest diplomat american care o folosește pe post de obiect sexual. Anii trec, iar Boonyi realizează că de abia acum este cu adevărat captivă și vrea cu disperare să se întoarcă în satul ei. Între timp, află că este însărcinată, naște, soția ambasadorului îi ia copilul (o fetiță) și îi pune la dispoziție un avion cu care să revină pe plaiurile natale. Ajunsă în Pachigam, însă, nu va mai fi niciodată acceptată de localnici, așa că se stabilește într-o baracă aflată în paragină pe un deal, acolo unde, peste câțiva ani, își va găsi sfârșitul promis de cel pe care l-a trădat.

Shalimar clovnul, acrobatul cel fără pereche, care merge pe sârmă ca și cum ar zbura, devine un temut terorist internațional, mânat de setea răzbunării pe cea care i-a călcat în picioare dragostea și viața și pe care o avertizase în tinerețe că dacă îl părăsește, o să o ucidă și pe ea, și pe amantul ei, și pe copii. Shalimar va ajunge să-și ducă la bun sfârșit răzbunarea, dar nu așa cum și-o programase.

Cartea îți oferă de toate: politică, diplomație, terorism, dragoste, război, misticism, religie, fanatism, fiind o adevărată lecție pentru noi, în contextul politico-religios de astăzi. Este de remarcat cum poate dezbina religia și cum poate ucide amestecul extern al altor nații în treburile interne. "Shalimar clovnul" este un roman (mult prea) complex, cu rădăcini adânc înfipte în istorie. Cartea ne spune cumva că ceea ce trăim acum este o răzbunare a timpului, a faptelor noastre sau din contră a indiferenței noastre. Distrugerea satului artiștilor, Pachigam, în luptele dintre armată, teroriști și insurgenți este o mostră a ceea ce se întâmplă în zilele noastre, când ne găsim dușmani în oricine, luptând ca apucații pentru o cauză pe care și noi înșine o pierdem pe parcurs, de dragul sângelui și al terorii. 

Pentru a fi pe placul vostru cât mai mult, am introdus un sondaj în acest blog, în dreapta, sus! Vă rog să răspundeți ce v-ați dori să citiți aici și mă voi conforma!

5 comentarii:

Crengu spunea...

Eu am o problema: o fi scrisa bine, nu contest, dar chiar nu mai sunt alte subiecte de tratat, decat adultere, asasinate si alte asemenea?
In afara de cartea lui Sienkiewicz, "Fara ideal" si "Floare intunecata", a lui Galsworthy, despre care n-am mai scris pe blog, pot sa numar pe degete cartile in care sotiile n-au cedat avansurilor altora sau in care sotii si-au tinut cumpatul. Pana si-untr-un roman de-al lui Arghezi am gasit scene erotice. Chiar vreau sa mai citesc si altceva!

Raluca Nicula spunea...

Crengu, sunt lucruri care se întâmplă, ce pot să zic! Eu când citesc ceva încerc să savurez la maxim scriitura, mă concentrez pe tehnici și atitudine, poate de aia îmi plac atât de mult cărțile pe care le citesc, creez o legătură specială cu ele. Și cred că la vârsta asta suntem suficient de trecuți prin viață să acceptăm și scene de tipul celor enumerate de tine. În liceu, aș fi preferat și eu chestii mai light, dar acum vreau lucruri reale, descrise în consecință!
P.S.: Se pare că ai rămas cel mai fidel cititor al blogului, nimeni altcineva nu-și mai dă cu părerea pe aici :))

Crengu spunea...

Stiu cum e, nici eu nu stau mai bine la vizitatori/comentatori! :)) Acum, stii cum e, un cititor daca ai, pentru el sa scrii! :-D

Crengu spunea...

Repetitia, bat-o vina! Scuze! :))

Raluca Nicula spunea...

Asa e!