Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Mama de la Forţele Speciale

Când copiii sunt răciţi, toată casa e în alertă. Să fie aerisit, să respectăm orele de administrare a medicamentelor, să punem mâna pe frunte să verificăm temperatura, să, să!
Dacă vă spun că în cabinetul nostru medical sunt numai medicamente pentru bebeluşi, mă credeţi? Eu, dacă mă doare capu', am de ales între Ibalgin, Nurofen, Eferalgan, Panadol... toate baby. În concluzie, trece ea durerea mea şi de la sine, că doar n-am timp şi de ea acum.

Cred că  noi, mamele, avem un fel de receptor ultrasensibil situat în creier şi la orice scâncet, muc, strănut, pârţ, nu mai zic tuşit, acţionăm în forţă. Dacă vreţi, suntem mai rapide decât forţele de intervenţie. Pompierii, SMURDU', Poliţia sunt mici copii. La noi, când sună sirena, ne transformăm: ne ies vreo zece picioare ca să putem alerga de colo-ncoace, ne cresc vreo douăzeci de mâini ca să facem totul pe high speed mode. 

Şi, cu toate astea, tot nu suntem mulţumite de noi. Seara, când micuţii sunt în lumea viselor, tragem linie şi ne promitem că mâine vom fi şi mai bune pentru ei. Ne luptăm din răsputeri să fie bine, pentru că ştim că părinţii cei mai fericiţi sunt părinţii copiilor fericiţi.

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Mama, cu asta chiar ma faci sa ma simt naspa. Si eu aveam niste multe bidoane Baby prin dulapuri, departe de ”indemana copiilor”, dar le administram in caz de forta majora, nefiind in fapt prea increzatoare in puterea lor impotriva mucilor. Ceea ce arata totusi ca sunt si eu oarecum in randul mamelor e faptul ca gustam absolut toate medicamentele, de la siropul de tuse cu gust de sapun (Panadolul, adica) pana la antibiotice si alte minuni. Doar supozitoare nu mi-am pus. Multi au zis ca sunt nebuna, dar in mintea mea era o misiune foarte clara. Voiam doar sa stiu ce gust au, ca sa pot cumva sa le indulcesc administrarea in caz de nevoie.
Raluca Nicula a spus…
Si noi tot in caz de forta majora folosim medicamentele. Acum, spre exemplu, incercam sa scapam de o tuse insistenta cu sirop de ridiche neagra si ceai de ceapa cu miere. Asteptam rezultatele...
Aimée a spus…
Tot raciti sunteti? Uof... Citind, mi.am dat seama ca si eu sunt o mama atipica. Niciodata nu l.am infofolit pe Matei si nu fac asta nici cu Miriam, asa ca am avut parte de destule intrebari si priviri dubioase. Iar daca i.a curs putin nasul sau a tusit putin, nu m.am agitat. Cunosc mame care incep cu doftoricitul de la primul muc mai ciudat... Nu prea ma simt de la fortele speciale, nici in caz de febra nu ma las usor impresionata, iar la urgente am ajuns foarte rar si doar pt ca nu aveam aparat pt aerosoli. Si ghici ce? Acum am si deocamdata nu l.am folosit. Sper sa nici nu fie nevoie de el! :D
Raluca Nicula a spus…
Acum suntem bine. Nu ma impacientez din orice, dar de data asta raceala era si cu un harait uratel in piept. Am renuntat la ideea medicamentelor si am apelat la: ridiche neagra, ceapa, sare de mare, ulei de eucalipt si ulei de susan. AU FACUT MINUNI in 2 zile. Iti dau "reteta" in privat, daca vrei.

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când