Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Mama de la Forţele Speciale

Când copiii sunt răciţi, toată casa e în alertă. Să fie aerisit, să respectăm orele de administrare a medicamentelor, să punem mâna pe frunte să verificăm temperatura, să, să!
Dacă vă spun că în cabinetul nostru medical sunt numai medicamente pentru bebeluşi, mă credeţi? Eu, dacă mă doare capu', am de ales între Ibalgin, Nurofen, Eferalgan, Panadol... toate baby. În concluzie, trece ea durerea mea şi de la sine, că doar n-am timp şi de ea acum.

Cred că  noi, mamele, avem un fel de receptor ultrasensibil situat în creier şi la orice scâncet, muc, strănut, pârţ, nu mai zic tuşit, acţionăm în forţă. Dacă vreţi, suntem mai rapide decât forţele de intervenţie. Pompierii, SMURDU', Poliţia sunt mici copii. La noi, când sună sirena, ne transformăm: ne ies vreo zece picioare ca să putem alerga de colo-ncoace, ne cresc vreo douăzeci de mâini ca să facem totul pe high speed mode. 

Şi, cu toate astea, tot nu suntem mulţumite de noi. Seara, când micuţii sunt în lumea viselor, tragem linie şi ne promitem că mâine vom fi şi mai bune pentru ei. Ne luptăm din răsputeri să fie bine, pentru că ştim că părinţii cei mai fericiţi sunt părinţii copiilor fericiţi.

Comentarii

gamalia a spus…
Mama, cu asta chiar ma faci sa ma simt naspa. Si eu aveam niste multe bidoane Baby prin dulapuri, departe de ”indemana copiilor”, dar le administram in caz de forta majora, nefiind in fapt prea increzatoare in puterea lor impotriva mucilor. Ceea ce arata totusi ca sunt si eu oarecum in randul mamelor e faptul ca gustam absolut toate medicamentele, de la siropul de tuse cu gust de sapun (Panadolul, adica) pana la antibiotice si alte minuni. Doar supozitoare nu mi-am pus. Multi au zis ca sunt nebuna, dar in mintea mea era o misiune foarte clara. Voiam doar sa stiu ce gust au, ca sa pot cumva sa le indulcesc administrarea in caz de nevoie.
Raluca Nicula a spus…
Si noi tot in caz de forta majora folosim medicamentele. Acum, spre exemplu, incercam sa scapam de o tuse insistenta cu sirop de ridiche neagra si ceai de ceapa cu miere. Asteptam rezultatele...
Crengu a spus…
Tot raciti sunteti? Uof... Citind, mi.am dat seama ca si eu sunt o mama atipica. Niciodata nu l.am infofolit pe Matei si nu fac asta nici cu Miriam, asa ca am avut parte de destule intrebari si priviri dubioase. Iar daca i.a curs putin nasul sau a tusit putin, nu m.am agitat. Cunosc mame care incep cu doftoricitul de la primul muc mai ciudat... Nu prea ma simt de la fortele speciale, nici in caz de febra nu ma las usor impresionata, iar la urgente am ajuns foarte rar si doar pt ca nu aveam aparat pt aerosoli. Si ghici ce? Acum am si deocamdata nu l.am folosit. Sper sa nici nu fie nevoie de el! :D
Raluca Nicula a spus…
Acum suntem bine. Nu ma impacientez din orice, dar de data asta raceala era si cu un harait uratel in piept. Am renuntat la ideea medicamentelor si am apelat la: ridiche neagra, ceapa, sare de mare, ulei de eucalipt si ulei de susan. AU FACUT MINUNI in 2 zile. Iti dau "reteta" in privat, daca vrei.

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…