Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Mama de la Forţele Speciale

Când copiii sunt răciţi, toată casa e în alertă. Să fie aerisit, să respectăm orele de administrare a medicamentelor, să punem mâna pe frunte să verificăm temperatura, să, să!
Dacă vă spun că în cabinetul nostru medical sunt numai medicamente pentru bebeluşi, mă credeţi? Eu, dacă mă doare capu', am de ales între Ibalgin, Nurofen, Eferalgan, Panadol... toate baby. În concluzie, trece ea durerea mea şi de la sine, că doar n-am timp şi de ea acum.

Cred că  noi, mamele, avem un fel de receptor ultrasensibil situat în creier şi la orice scâncet, muc, strănut, pârţ, nu mai zic tuşit, acţionăm în forţă. Dacă vreţi, suntem mai rapide decât forţele de intervenţie. Pompierii, SMURDU', Poliţia sunt mici copii. La noi, când sună sirena, ne transformăm: ne ies vreo zece picioare ca să putem alerga de colo-ncoace, ne cresc vreo douăzeci de mâini ca să facem totul pe high speed mode. 

Şi, cu toate astea, tot nu suntem mulţumite de noi. Seara, când micuţii sunt în lumea viselor, tragem linie şi ne promitem că mâine vom fi şi mai bune pentru ei. Ne luptăm din răsputeri să fie bine, pentru că ştim că părinţii cei mai fericiţi sunt părinţii copiilor fericiţi.

Comentarii

gamalia a spus…
Mama, cu asta chiar ma faci sa ma simt naspa. Si eu aveam niste multe bidoane Baby prin dulapuri, departe de ”indemana copiilor”, dar le administram in caz de forta majora, nefiind in fapt prea increzatoare in puterea lor impotriva mucilor. Ceea ce arata totusi ca sunt si eu oarecum in randul mamelor e faptul ca gustam absolut toate medicamentele, de la siropul de tuse cu gust de sapun (Panadolul, adica) pana la antibiotice si alte minuni. Doar supozitoare nu mi-am pus. Multi au zis ca sunt nebuna, dar in mintea mea era o misiune foarte clara. Voiam doar sa stiu ce gust au, ca sa pot cumva sa le indulcesc administrarea in caz de nevoie.
Raluca Nicula a spus…
Si noi tot in caz de forta majora folosim medicamentele. Acum, spre exemplu, incercam sa scapam de o tuse insistenta cu sirop de ridiche neagra si ceai de ceapa cu miere. Asteptam rezultatele...
Crengu a spus…
Tot raciti sunteti? Uof... Citind, mi.am dat seama ca si eu sunt o mama atipica. Niciodata nu l.am infofolit pe Matei si nu fac asta nici cu Miriam, asa ca am avut parte de destule intrebari si priviri dubioase. Iar daca i.a curs putin nasul sau a tusit putin, nu m.am agitat. Cunosc mame care incep cu doftoricitul de la primul muc mai ciudat... Nu prea ma simt de la fortele speciale, nici in caz de febra nu ma las usor impresionata, iar la urgente am ajuns foarte rar si doar pt ca nu aveam aparat pt aerosoli. Si ghici ce? Acum am si deocamdata nu l.am folosit. Sper sa nici nu fie nevoie de el! :D
Raluca Nicula a spus…
Acum suntem bine. Nu ma impacientez din orice, dar de data asta raceala era si cu un harait uratel in piept. Am renuntat la ideea medicamentelor si am apelat la: ridiche neagra, ceapa, sare de mare, ulei de eucalipt si ulei de susan. AU FACUT MINUNI in 2 zile. Iti dau "reteta" in privat, daca vrei.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Nervi pe caniculă

Cineva mă sabotează zilele astea şi, ca o noutate, nu sunt eu aia. Am îngroşat rândul celor care sunt nemulţumiţi de furnizorul de internet. Înjurături, scrâşnete, păr smuls din cap, tot tacâmul. Cred că le-am zis de întreg familionul, că nu sunt zgârcită de fel. Într-un final, plătesc internet ca să nu-l am. Bună treabă! Acum vă scriu ajutată fiind de bunul meu prieten Digi Net Mobil care vă salută. Eu nu, că încă nu mi-au trecut nervii.
Până şi vara asta îmi vrea răul. Căldură infernală, aer irespirabil, femei care se îmbracă în sintetice sclipitoare, asortate cu tocuri cui pe care merg mai clătinat ca un sătean afumat pe uliţa din cătun. Alături de ele, băieţi cu tricou negru, mulat. La ăştia n-o fi venit vara? În fine. Îi las în plata Domnului.
Şi mai am o pică pe ţăranii de la oraş, care se dau în stambă atât de stângaci în faţa urmaşelor Evei. Exemplu: zi de vară la bazin. Un exemplar blond şi unul brunet, ambele de rasă, vorba aia, fac topless. Vânătorii de ocazie, care s-au tr…