Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Joaca de la miezul nopții

Urăsc ora de iarnă. Când văd că se întunecă de la 17.00, taman când să înceapă ziua, mor de tot. Mai aiurea e că programul copilașilor de abia se reglase, și surpriză, dăm ceasul înapoi cu o oră și tot universul se dă peste cap. Toată karma și tot chi-ul se duc pe apa sâmbetei atunci când vine ora 23.00 și motăneii sunt mai fresh ca fresh-ul. "Mami, ne jucăăăm?", mă întreabă mititelul meu cu o voce de îngeraș cu mandolină. "Da, mami, ne jucăm!". Doar e aproape miezul nopții și ce altă grijă avem? Mâine nu avem job, nu grădi. Eah, doar niște vase ne așteaptă în chiuvetă, o conopidă vrea și ea să se transforme în sufleu și ar mai fi niște haine care vor să facă breakdance în mașina de spălat. De aspirator și mop nici nu mai pomenim, că astea au devenit un fel de extensii ale brațelor mele.
Așa că ne jucăm. Alergăm prin casă, ne ascundem în șifonier, după draperii, în pătuț, țipăm, râdem, batem mingea, împingem mașinuțe, ordonăm cuburi, obosim.
Într-un târziu, minunea se produce, și casa se cufundă într-o liniște caldă. Ochișorii de îngerași văd acum tărâmuri de basm, iar picioarele lor aleargă prin nori, de unde culeg flori de soare pentru mami și tati. Somn ușor! Mâine suntem pe baricade la prima oră, am făcut pact cu găinile să le trezim...

Comentarii

Aimée a spus…
La noi, din fericire, se adoarme mai devreme ca la voi si asta inca dinainte sa mearga Matei la cresa. Acum, ca e si fata, nu s.a schimbat nimic, pe el il bagam la somn chiar daca ea mai sta treaza. Inca e mica, vom vedea ce va mai urma. :)
Raluca Nicula a spus…
La noi, a tot oscilat ora de somn. Au zile si zile, programul nu e batut in cuie, dar am observat acum la fata tendinta de a adormi dupa 22.30

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când