D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Urăsc ora de iarnă. Când văd că se întunecă de la 17.00, taman când să înceapă ziua, mor de tot. Mai aiurea e că programul copilașilor de abia se reglase, și surpriză, dăm ceasul înapoi cu o oră și tot universul se dă peste cap. Toată karma și tot chi-ul se duc pe apa sâmbetei atunci când vine ora 23.00 și motăneii sunt mai fresh ca fresh-ul. "Mami, ne jucăăăm?", mă întreabă mititelul meu cu o voce de îngeraș cu mandolină. "Da, mami, ne jucăm!". Doar e aproape miezul nopții și ce altă grijă avem? Mâine nu avem job, nu grădi. Eah, doar niște vase ne așteaptă în chiuvetă, o conopidă vrea și ea să se transforme în sufleu și ar mai fi niște haine care vor să facă breakdance în mașina de spălat. De aspirator și mop nici nu mai pomenim, că astea au devenit un fel de extensii ale brațelor mele.
Așa că ne jucăm. Alergăm prin casă, ne ascundem în șifonier, după draperii, în pătuț, țipăm, râdem, batem mingea, împingem mașinuțe, ordonăm cuburi, obosim.
Într-un târziu, minunea se produce, și casa se cufundă într-o liniște caldă. Ochișorii de îngerași văd acum tărâmuri de basm, iar picioarele lor aleargă prin nori, de unde culeg flori de soare pentru mami și tati. Somn ușor! Mâine suntem pe baricade la prima oră, am făcut pact cu găinile să le trezim...
Comentarii