Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Copiii din ziua de azi se mai joacă?

Eu am crescut la ţară. Niciodată nu mi-a fost ruşine cu originile mele, din contră, de foarte multe ori am considerat că ele reprezintă un mare avantaj. Când îmi aduc aminte ce frumos mă jucam atunci când eram copil, mă cuprinde nostalgia mai ceva ca pe Creangă. Stăteam de dimineaţa până seara afară şi, împreună cu ceilalţi copii, desenam şotroane, zăpăceam un elastic, ne aprovizionam "magazinele" cu legume şi fructe, alergam pe dealuri, făceam pe profesorii, dădeam spectacole în prezenţa părinţilor şi bunicilor... Ce să mai... Copilăria ideală. Acum, în parcarea de la bloc, strigătele copiilor au amuţit. Nimeni nu mai joacă fotbal până îşi rupe adidaşii buni, nimeni nu se mai aude ţipând: "Cine nu e gata, îl iau cu lopata". 
În ziua de azi, copiii se distrează la mall, în aer închis, sub nasul părinţilor care îşi beau cafelele şi cred că le respectă micuţilor copilăria. Joaca a devenit ceva organizat, care nu mai are nimic în comun cu nebunia frumoasă a primilor ani de viaţă. În miros de pui picant şi de pizza proaspăt scoasă din cuptor, joaca e doar o tentativă de a-i ţine pe copii ocupaţi, şi nimic mai mult.

Copilăria e afară. Respectaţi-le micuţilor vârsta minunată şi lăsaţi-i să zburde, să descopere, să cadă, să se ridice, să inspire, să expire, să se murdărească, să arunce cu pietre, să se urce în copaci... să-şi trăiască dezorganizat şi neplanificat vârsta inocenţei. Şi nu, nu vor găsi toate astea în laptop, pe tabletă sau la televizor, oricât ar încerca. Vor descoperi abia atunci când vor creşte că sunt goi pe dinăuntru, pentru că nu vor avea cel mai important lucru din lume: amintirile din  copilărie.

Comentarii

Bogdan a spus…
Stateam mult pe afara si la bloc, ne jucam destul de mult.
Flama calculatoarelor ne-a prins mai tarziu, dar totusi ieseam pe afara si discutam cum sa trecem de un anumit nivel sau de strategi de joc, dar ieseam pe afara. Acum tableta sau smartphone-ul le subtituie pe toate, joaca, comunicarea, interactiunea ... ce va mai urma sa substituie ???
Crengu a spus…
Asa, asa, ca bine zici, macar de-ar citi si cine trebuie!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Nervi pe caniculă

Cineva mă sabotează zilele astea şi, ca o noutate, nu sunt eu aia. Am îngroşat rândul celor care sunt nemulţumiţi de furnizorul de internet. Înjurături, scrâşnete, păr smuls din cap, tot tacâmul. Cred că le-am zis de întreg familionul, că nu sunt zgârcită de fel. Într-un final, plătesc internet ca să nu-l am. Bună treabă! Acum vă scriu ajutată fiind de bunul meu prieten Digi Net Mobil care vă salută. Eu nu, că încă nu mi-au trecut nervii.
Până şi vara asta îmi vrea răul. Căldură infernală, aer irespirabil, femei care se îmbracă în sintetice sclipitoare, asortate cu tocuri cui pe care merg mai clătinat ca un sătean afumat pe uliţa din cătun. Alături de ele, băieţi cu tricou negru, mulat. La ăştia n-o fi venit vara? În fine. Îi las în plata Domnului.
Şi mai am o pică pe ţăranii de la oraş, care se dau în stambă atât de stângaci în faţa urmaşelor Evei. Exemplu: zi de vară la bazin. Un exemplar blond şi unul brunet, ambele de rasă, vorba aia, fac topless. Vânătorii de ocazie, care s-au tr…