Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Sora mea de aur și smaralde...

Postarea asta este pentru tine, surioara mea. Tu, care îmi iubești copiii și vii într-un suflet la noi în casă atunci când simți că mami e suprasolicitată și ar avea nevoie de o mână gingașă de ajutor. Tu știi să faci piticii să râdă, să-i alinți frumos, să-i cerți ca o mamă.
În tine am cea mai mare încredere că ai grijă de copilași așa cum o fac eu. Știi să-i pui lui Darius mâna pe frunte și să-i desenezi cu degetele tale de înger prin păr atunci când vrea să facă nani. Știi să-mi giugiulești fetița, s-o faci să râdă cu gurița ei de acadea până la urechi. 
Tu ești sora pe care mi-ar plăcea să o găsească Darius în Giulia toată viața. Ești omul care iubește sincer și necondiționat. Când nu ești cu noi, te sunăm de zece ori pe zi doar ca să-ți auzim vocea și să ne spui așa de dulce "Cap de muscă".
Pentru toate astea și pentru multe altele pe care le ținem pentru noi, te iubim și îți mulțumim. Dacă nu am fi avut un om așa frumos ca tine, l-am fi construit. Din aur și smaralde.

Comentarii

Crengu a spus…
Citesc si recitesc si ma emotionez...pt ca eu sunt singura la parinti si asa am fost mereu. Si pt ca mi.am dorit ca Matei sa aiba pe cineva ca sora ta. Sper sa stie sa fie mereu unul pt altul.

Daca nu ma inseala memoria, tu ai si un frate, nu? Ferice de voi si de mama ta!
Raluca Nicula a spus…
Crengu, am o sora si doi frati. Sunt o norocoasa. :) Cand cresc impreuna in dragoste si armonie, toti copiii sunt fericiti. Nu le mai trebuie nimic altceva.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …