Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Noi suntem doi frați în casă. Jocuri şi activităţi pentru copii mici

Darius aleargă cu fața tot un zâmbet, iar Giulia merge de-a bușilea după el scoțând la interval cei doi dinți.
- Haide, Pi! zice el gesticulând și deschizându-i fetei ușa de la bucătărie. Ea-l ascultă dumnezeiește și-l urmează fără să clipească. Știe că acolo unde o duce frati-so e rost de vreo năzbâtie (a mia pe ziua de azi).
Odată mi-au scos amândoi toate oalele și cratițele din dulap, după care mi le-au umplut cu pamperși folosiți. O altă activitate îndrăgită de cei doi complotiști este să-mi ia cleștii de rufe și să mi-i desfacă (Auchan le mulțumește pentru asta și pentru multe altele).
Îmi plac însă, și încurajez totodată, pornirile lor creative. Nu am cum să stau în calea micilor genii prinse în iureșul creației, așa că pereții mei sunt mâzgăliți cu carioci, culori și pixuri, iar cuverturile suferă și ele de aceeași boală. Nu-i problemă, există lavabile la Dedeman (alții care zic bodaproste) și destul detergent în hipermarketuri, copiii să fie fericiți!
Cel mai frumos e însă când vine cineva în vizită. Atunci, toate păpușile, plușurile, mașinuțele, trenulețele, cuburile, zornăitoarele, cântătoarele, chițăitoarele și toate rudele trebuie să stea cuminți la locul lor, că doar nu e nevoită biata lume să asiste la haosul din casa noastră. Partea bună e că rezistă... 10 minute, până îi vine lui Darius ideea de a lua cutiile și de a le vărsa fix în mijlocul casei. Atunci, soră-sa își face loc până în vârful grămezii, ia o jucărie, o întoarce, o molfăie, o aruncă, ia alta și tot așa.
Concluzia e că, la mine în casă, de doi ani și ceva încoace, nu mai e curățenie. În schimb, e plin de gălăgie, forfotă și agitație. Știu că e la fel în orice familie cu copii. Paradoxal, e ceva în acest haos care-l face să ne încânte inima.

P.S.: Pentru toate mămicile care au intrat aici să afle ce activități preferăm noi la vârsta asta, am sintetizat la liniuță. D. are doi ani și trei luni, iar G. are 11 luni:

- răsfoim cărți cu animale (cele cu sunete au cel mai mare succes, la fel și cele cu rime);
- am început să avem puțintică răbdare și cu piesele lego sau alte jocuri de construit (mai ales când îi zic lui D. că îi fac o mașinuță, contribuie și el, îmi dă piese sau le fixează chiar el;
- băiatul e înnebunit după mașini, nu să le plimbe, ci le pune cu roțile în sus şi le învârteşte;
- fata preferă cablurile, telefoanele, cheile, orice numai jucării nu (vârsta!)
- desenăm pe tablă cu carioci, deşi, după cum aţi citit mai sus, tot mai tentanţi sunt pereţii;
- mai nou am improvizat un joc cu Dari. Punem la un loc paste de diferite forme şi culori (penne, fusilli, farfalle), boabe de fasole şi nasturi, sortăm şi punem în castronele de plastic. După vreo 15 minute, se plictiseşte şi-mi aruncă prin toată casa cu ele).
- numărăm degete, jucării, tot ce se poate;
- învăţăm culorile şi exersăm pe unde putem. Cel mai încântat e de "roşu", pe care mi-l tot arată prin parc, mai ales (toboganul lui preferat e roşu);
- se plimbă prin casă cu căluţul cu rotile şi maşinuţe. Când suntem plecaţi de acasă i se face dor de "titia" lui.

Astea ar fi, în mare. Dacă aveţi idei pentru noi, lăsaţi-ne un comentariu!

Comentarii

gamalia a spus…
Cam pe la 2 ani si putin Florin a primit un laptop pentru copii, care avea printre altele si un buton pentru cantecul alfabetului. Vreo 6 luni copilul a invatat doar litere. L-a tinut ocupat si aveam casa in ordine :) Dezavantajul e ca vede litere peste tot si te intreaba mereu "Asta ce e? Asta ce e?"
Raluca Nicula a spus…
Buna idee. Chiar ma intrebam ce sa-i mai cumparam ca sa-l tinem ocupat :)

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …