Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Noi suntem doi frați în casă. Jocuri şi activităţi pentru copii mici

Darius aleargă cu fața tot un zâmbet, iar Giulia merge de-a bușilea după el scoțând la interval cei doi dinți.
- Haide, Pi! zice el gesticulând și deschizându-i fetei ușa de la bucătărie. Ea-l ascultă dumnezeiește și-l urmează fără să clipească. Știe că acolo unde o duce frati-so e rost de vreo năzbâtie (a mia pe ziua de azi).
Odată mi-au scos amândoi toate oalele și cratițele din dulap, după care mi le-au umplut cu pamperși folosiți. O altă activitate îndrăgită de cei doi complotiști este să-mi ia cleștii de rufe și să mi-i desfacă (Auchan le mulțumește pentru asta și pentru multe altele).
Îmi plac însă, și încurajez totodată, pornirile lor creative. Nu am cum să stau în calea micilor genii prinse în iureșul creației, așa că pereții mei sunt mâzgăliți cu carioci, culori și pixuri, iar cuverturile suferă și ele de aceeași boală. Nu-i problemă, există lavabile la Dedeman (alții care zic bodaproste) și destul detergent în hipermarketuri, copiii să fie fericiți!
Cel mai frumos e însă când vine cineva în vizită. Atunci, toate păpușile, plușurile, mașinuțele, trenulețele, cuburile, zornăitoarele, cântătoarele, chițăitoarele și toate rudele trebuie să stea cuminți la locul lor, că doar nu e nevoită biata lume să asiste la haosul din casa noastră. Partea bună e că rezistă... 10 minute, până îi vine lui Darius ideea de a lua cutiile și de a le vărsa fix în mijlocul casei. Atunci, soră-sa își face loc până în vârful grămezii, ia o jucărie, o întoarce, o molfăie, o aruncă, ia alta și tot așa.
Concluzia e că, la mine în casă, de doi ani și ceva încoace, nu mai e curățenie. În schimb, e plin de gălăgie, forfotă și agitație. Știu că e la fel în orice familie cu copii. Paradoxal, e ceva în acest haos care-l face să ne încânte inima.

P.S.: Pentru toate mămicile care au intrat aici să afle ce activități preferăm noi la vârsta asta, am sintetizat la liniuță. D. are doi ani și trei luni, iar G. are 11 luni:

- răsfoim cărți cu animale (cele cu sunete au cel mai mare succes, la fel și cele cu rime);
- am început să avem puțintică răbdare și cu piesele lego sau alte jocuri de construit (mai ales când îi zic lui D. că îi fac o mașinuță, contribuie și el, îmi dă piese sau le fixează chiar el;
- băiatul e înnebunit după mașini, nu să le plimbe, ci le pune cu roțile în sus şi le învârteşte;
- fata preferă cablurile, telefoanele, cheile, orice numai jucării nu (vârsta!)
- desenăm pe tablă cu carioci, deşi, după cum aţi citit mai sus, tot mai tentanţi sunt pereţii;
- mai nou am improvizat un joc cu Dari. Punem la un loc paste de diferite forme şi culori (penne, fusilli, farfalle), boabe de fasole şi nasturi, sortăm şi punem în castronele de plastic. După vreo 15 minute, se plictiseşte şi-mi aruncă prin toată casa cu ele).
- numărăm degete, jucării, tot ce se poate;
- învăţăm culorile şi exersăm pe unde putem. Cel mai încântat e de "roşu", pe care mi-l tot arată prin parc, mai ales (toboganul lui preferat e roşu);
- se plimbă prin casă cu căluţul cu rotile şi maşinuţe. Când suntem plecaţi de acasă i se face dor de "titia" lui.

Astea ar fi, în mare. Dacă aveţi idei pentru noi, lăsaţi-ne un comentariu!

Comentarii

gamalia a spus…
Cam pe la 2 ani si putin Florin a primit un laptop pentru copii, care avea printre altele si un buton pentru cantecul alfabetului. Vreo 6 luni copilul a invatat doar litere. L-a tinut ocupat si aveam casa in ordine :) Dezavantajul e ca vede litere peste tot si te intreaba mereu "Asta ce e? Asta ce e?"
Raluca Nicula a spus…
Buna idee. Chiar ma intrebam ce sa-i mai cumparam ca sa-l tinem ocupat :)

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…