D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Eu am crescut la ţară. Niciodată nu mi-a fost ruşine cu originile mele, din contră, de foarte multe ori am considerat că ele reprezintă un mare avantaj. Când îmi aduc aminte ce frumos mă jucam atunci când eram copil, mă cuprinde nostalgia mai ceva ca pe Creangă. Stăteam de dimineaţa până seara afară şi, împreună cu ceilalţi copii, desenam şotroane, zăpăceam un elastic, ne aprovizionam "magazinele" cu legume şi fructe, alergam pe dealuri, făceam pe profesorii, dădeam spectacole în prezenţa părinţilor şi bunicilor... Ce să mai... Copilăria ideală. Acum, în parcarea de la bloc, strigătele copiilor au amuţit. Nimeni nu mai joacă fotbal până îşi rupe adidaşii buni, nimeni nu se mai aude ţipând: "Cine nu e gata, îl iau cu lopata".
În ziua de azi, copiii se distrează la mall, în aer închis, sub nasul părinţilor care îşi beau cafelele şi cred că le respectă micuţilor copilăria. Joaca a devenit ceva organizat, care nu mai are nimic în comun cu nebunia frumoasă a primilor ani de viaţă. În miros de pui picant şi de pizza proaspăt scoasă din cuptor, joaca e doar o tentativă de a-i ţine pe copii ocupaţi, şi nimic mai mult.
Copilăria e afară. Respectaţi-le micuţilor vârsta minunată şi lăsaţi-i să zburde, să descopere, să cadă, să se ridice, să inspire, să expire, să se murdărească, să arunce cu pietre, să se urce în copaci... să-şi trăiască dezorganizat şi neplanificat vârsta inocenţei. Şi nu, nu vor găsi toate astea în laptop, pe tabletă sau la televizor, oricât ar încerca. Vor descoperi abia atunci când vor creşte că sunt goi pe dinăuntru, pentru că nu vor avea cel mai important lucru din lume: amintirile din copilărie.
Comentarii
Flama calculatoarelor ne-a prins mai tarziu, dar totusi ieseam pe afara si discutam cum sa trecem de un anumit nivel sau de strategi de joc, dar ieseam pe afara. Acum tableta sau smartphone-ul le subtituie pe toate, joaca, comunicarea, interactiunea ... ce va mai urma sa substituie ???