Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold.
Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs:
"Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise."
Îi mulţumesc şi Ioanei, pentru că de la ea am aflat de acest concurs. Ioana, dau o bere ;)

Comentarii

Geocer a spus…
Felicitari, Raluca. Deci e clar ca trebuie sa scrii mai des. Avea dreptate sotul tau sa te traga de maneca.
Aimée a spus…
De parca nu ai mai fi scris, daca nu ai fi castigat nimic la acest concurs! :)

Poate ar trebui sa ai mai multa incredere in tine, ca doar ti s-a tot spus sa continui sa scrii! Vezi ca vreau si eu romanul, cand o sa apara, cu tot cu autograf! :D

Felicitari, draga mea! >:D<
EmaPirciu a spus…
Felicitari... neaparat sa mai scrii ...
papabembe a spus…
feriţi-vă la o parte! de la trilema la pulitzer nu e decât un pas. cred că trebuie să mă ocup să îmi fac costum pentru marea gală.
Raluca, să ne trăieşti şi să ne mai scrii, fie şi cărţi poştale de pe insula aia pe care o să o cumperi ptr Ema
Raluca Nicula a spus…
George, multumesc, intr-adevar a avut dreptate, poate o va face si in continuare :P
Crengu, ai reaparuuut! Multumesc pt cuvintele frumoase, mai e mult pana departe :P
Gamalia, tu ai fost prima care a zis ca ti-a placut textul, mi-ai purtat noroc
remus, esti inconfundabil! Tinuta obligatorie pentru Pulitzer: Costum verde-brotacel cu papion roz. :))
Mircea Popescu a spus…
Sa iesi a doua din 160 de lucrari nu-i de colea.

Felicitari!
Aimée a spus…
Pai n-am disparut nicaieri, am pastrat contul, am sters doar contul. :)
Aimée a spus…
Blogul, pardon. :)))
Raluca Nicula a spus…
Multumesc, Mircea Popescu!
Oana a spus…
Bravoooo, bravooo si felicitari. Stiam ca vei castiga ;)
Raluca Nicula a spus…
Oana, mersi! Data aviatoare poate participi si tu
Andreea a spus…
felictari ralu'! ai mult ce sa-ti spun, spor la scris in continuare si sa dea domnul sa ai cat mai multa inspiratie.pup
Alina a spus…
Felicitari, Ralu! Eu zic ca daca tie-ti place sa scrii, sa scrii. In general tot ce faci cu drag, faci bine. Si din ce in ce mai bine. Asta e credinta mea.
ioana a spus…
uau, felicitari, nu-mi dadusem seama ca ai castigat! ma bucur mult pentru tine. oricum ai fi aflat tu cumva, dar te tin minte cu berea aia :P
Raluca Nicula a spus…
Ioana, vineri, la club :D
Steluta a spus…
O, da, minunata veste! Felicitari, Ralu! Poate ne mai incanti cu scrierile tale si aici, pe blog!:)
Raluca Nicula a spus…
Stelu, ma bucur ca-ti plac scrierile mele! Cred ca o sa-mi rezerv mai mult timp si mai multa atentie pentru ele
Raluca Nicula a spus…
Ioana, stai ca era sa te fentez. Un campari era vorba sa-ti dau, nu o bere. My mistake! "Un campari pentru donsoara in mini, va rog!" (asa o sa sune comanda de vineri) :D
dumis a spus…
Felicitari!
Pe cand un roman ceva? :D
Raluca Nicula a spus…
dumis, nici eu nu stiu cine, ce , cand, cum
Indelible Bonobo a spus…
felicitari si multe alte castiguri in continuare! :)

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...