Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ca să vă ameţesc de tot, dragilor

Fix de aia vă mai las aici un fragment care are legătură cu chestiuţa de mai demult. Ştiu că n-o să mai înţelegeţi nimic, iar conexiuni nici n-aveţi cum să faceţi pentru că ele sunt încă în capul meu acum. Aşa că încercaţi să luaţi textul ăsta aşa cum e: o mărturisire sinceră a unei firi sensibile. Aşa ca mine :P

"- Neastâmpăratule, te-ai îndrăgostit la prima vedere... Asta da literatură, râse zgomotos scriitorul, după care transformă totul într-o mină serioasă, văzând că omul din faţa sa pare deranjat de atitudinea ironică.
- Păi cum nu, dragul meu! Spune-mi şi mie cum să nu te îndrăgosteşti nebuneşte de o aşa fiinţă. Ce, crezi că unui bătrân de şaizeci de ani nu-i e dat să-şi piardă minţile din dragoste? Ba da, băiete. Şi când, în toată viaţa ta, ai văzut şi ai încercat mai multe dame de diverse vârste şi categorii sociale, şi când remarci că toate seamănă oarecum între ele, cum să n-o alegi pe cea care, fără să-şi propună asta, este cea mai interesantă?"

Comentarii

papabembe a spus…
bătrânul se îndrăgosteşte de scriitor? şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi, adică ale scriitorului? foarte interesant.
dacă dragostea e sinceră, chestiunile legate de sex şi vârstă sunt irelevante.
e ca pe vremea lui socrate.se anunţă o poveste romantică. aştept continuarea. vezi, nu prelungi prea mult preludiul!
Geocer a spus…
Ce ti-e si cu mosnegii. Nu mai avem loc de ei, noi astia mai tinerii !

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...