Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Coşmarul unei nopţi de iarnă

Iarna nu-i ca vara! Nimic mai adevărat. Termoficarea, această Muma-Pădurii a zilelor şi locurilor noastre, a îngheţat apa de la robinete şi din calorifere. Acum, piteşteanul cel oropsit, ai cărui nervi au ajuns la limită, e nevoit să mai pună încă o plapumă peste el. Cui să se plângă? Ce să facă? Tace şi înghite. Îşi aduce însă aminte cum prin toamnă primarul îl ameninţa că dacă nu-şi achită facturile la utilităţi, pac! vine omu' negru şi-i taie tot. S-a conformat piteşteanul nostru, a strâns bani, a plătit căldura şi apa caldă, dar ce te faci? Când vântul taie în carne vie, când bieţii şi nestingheriţii maidanezi urlă din toţi bojogii, când pietrele crapă una câte una... caloriferul său cel racordat la soba Piteştiului... e bocnă! De supărare, locatarul îngheţat îi trage cu sete nişte şuturi şi-o înjurătură: "Tu-ţi maica mă-tii de drăcie! Na d-aici! Te-ncălzesc eu de nu te vezi!". După câteva minute, omul nostru, satisfăcut de chelfăneala aplicată noului său frigider, apasă butonul televizorului: "Primarul Tudor Pendiuc a anunţat că începând cu orele 16.00 Societatea de Termoficare va relua furnizarea agentului termic către zonele afectate de avaria de la magistrala...". Telespectatorul nostru se uită la ceas. 22.15. Deodată tâmplele-i zvâcnesc, buzele i se strâng, fruntea i se încruntă: "La 16.00, ai? Na d-aci şi tu, mincinosule!" şi se apucă să-i care lui Pendiuc câţiva bocanci în figura de sticlă.
Şi uite-aşa, într-o noapte geroasă, piteşteanul nostru nu numai că-şi pierdu răbdarea, dar şi un calorifer şi televizorul. Fie-le ţărâna... călduroasă!
Orice asemănare cu situaţiile şi personajele reale este absolut întâmplătoare. Singurele personaje adevărate din poveste sunt câinii maidanezi, cărora le mulţumim pentru colaborare!

Comentarii

Anonim a spus…
Raluca, solutii sunt: caloriferul poate fi incalzit cu un resou, un dans al pinguinului pune sangele in miscare, mai ales cand afara e atata zapada de-ti vine sa te crezi in Laponia. (face u haz de necaz, dar e un frig la mine in birou...)
simf
Raluca Nicula a spus…
simf, azi-noapte, cand urla vantul pe la geamul meu, ma intrebam cum or putea trai asa rusii, de exemplu. Si sunt atatea carti romantice in literatura lor. Tu ce crezi? Exista romantism la -15 grade? Ca al meu ingheata bietul si la 10 grade. Cu plus.
remus-eduard a spus…
eu sunt mai radical, pentru că fac urât la frig.
deci. zici că la nunta aia s-a cântat şi Puşca lată? Asta vreau!!!! O puşcă lată să împuşc toţi pinguinii portocalii, roşii, galbeni, violeţi sau ce culori or mai fi având pinguinii ăştia pe care îi doare în banghiză de "cetăţenii oneşti, plătitori de taxe şi impozite"
Na, că m-am enervat.
p.s. Cică din fântâna muzicală ar ieşi ape geotermale. fenomenul este explicat prin fenomenul de încălzire datorat pavelelor ce acoperă centrul oraşului. Şi eu care mă întrebam la ce bune pavelele la casa primarului.
Anonim a spus…
Daca afara sunt -15 grade si-n casa arde un foc zdravan, stai in fata lui pe balansoar si urmaresti jocul flacarilor, bei vin fiert, chiar te loveste romantismul...
simf
ioana a spus…
pff, nasol, deci pana la urma nu e rau sa ai soba.
Raluca Nicula a spus…
simf, asa da, trebuie sa recunosc :)
ioana, soba e sfanta in aceste zile
gamalia a spus…
La Pitesti e doar frig. Fara semineu, fara foc, fara vin... rezulta: fara romantism.
George Cernatescu a spus…
Eu v-am spus de asta-vara sa va puneti centrale . Voi, nimic : Batmna, Batman !
Bogdan a spus…
http://hobbitu.blogspot.com/2010/02/leapsa-scurta.html - ia o leapsa de la mine
Alina a spus…
Si chiar si cu centrala, un calorifer electric nu strica in casa. Ca si centrala ofera surprize. De obicei cand nu e niciun barbat prin preajma :)
George Cernatescu a spus…
Culmea ironiei este ca aseara am gasit in cutia postala un fluturas de la termoficare. Cititi la mine pe blog ce continea.

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…