Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Coşmarul unei nopţi de iarnă

Iarna nu-i ca vara! Nimic mai adevărat. Termoficarea, această Muma-Pădurii a zilelor şi locurilor noastre, a îngheţat apa de la robinete şi din calorifere. Acum, piteşteanul cel oropsit, ai cărui nervi au ajuns la limită, e nevoit să mai pună încă o plapumă peste el. Cui să se plângă? Ce să facă? Tace şi înghite. Îşi aduce însă aminte cum prin toamnă primarul îl ameninţa că dacă nu-şi achită facturile la utilităţi, pac! vine omu' negru şi-i taie tot. S-a conformat piteşteanul nostru, a strâns bani, a plătit căldura şi apa caldă, dar ce te faci? Când vântul taie în carne vie, când bieţii şi nestingheriţii maidanezi urlă din toţi bojogii, când pietrele crapă una câte una... caloriferul său cel racordat la soba Piteştiului... e bocnă! De supărare, locatarul îngheţat îi trage cu sete nişte şuturi şi-o înjurătură: "Tu-ţi maica mă-tii de drăcie! Na d-aici! Te-ncălzesc eu de nu te vezi!". După câteva minute, omul nostru, satisfăcut de chelfăneala aplicată noului său frigider, apasă butonul televizorului: "Primarul Tudor Pendiuc a anunţat că începând cu orele 16.00 Societatea de Termoficare va relua furnizarea agentului termic către zonele afectate de avaria de la magistrala...". Telespectatorul nostru se uită la ceas. 22.15. Deodată tâmplele-i zvâcnesc, buzele i se strâng, fruntea i se încruntă: "La 16.00, ai? Na d-aci şi tu, mincinosule!" şi se apucă să-i care lui Pendiuc câţiva bocanci în figura de sticlă.
Şi uite-aşa, într-o noapte geroasă, piteşteanul nostru nu numai că-şi pierdu răbdarea, dar şi un calorifer şi televizorul. Fie-le ţărâna... călduroasă!
Orice asemănare cu situaţiile şi personajele reale este absolut întâmplătoare. Singurele personaje adevărate din poveste sunt câinii maidanezi, cărora le mulţumim pentru colaborare!

Comentarii

Anonim a spus…
Raluca, solutii sunt: caloriferul poate fi incalzit cu un resou, un dans al pinguinului pune sangele in miscare, mai ales cand afara e atata zapada de-ti vine sa te crezi in Laponia. (face u haz de necaz, dar e un frig la mine in birou...)
simf
Raluca Nicula a spus…
simf, azi-noapte, cand urla vantul pe la geamul meu, ma intrebam cum or putea trai asa rusii, de exemplu. Si sunt atatea carti romantice in literatura lor. Tu ce crezi? Exista romantism la -15 grade? Ca al meu ingheata bietul si la 10 grade. Cu plus.
papabembe a spus…
eu sunt mai radical, pentru că fac urât la frig.
deci. zici că la nunta aia s-a cântat şi Puşca lată? Asta vreau!!!! O puşcă lată să împuşc toţi pinguinii portocalii, roşii, galbeni, violeţi sau ce culori or mai fi având pinguinii ăştia pe care îi doare în banghiză de "cetăţenii oneşti, plătitori de taxe şi impozite"
Na, că m-am enervat.
p.s. Cică din fântâna muzicală ar ieşi ape geotermale. fenomenul este explicat prin fenomenul de încălzire datorat pavelelor ce acoperă centrul oraşului. Şi eu care mă întrebam la ce bune pavelele la casa primarului.
Anonim a spus…
Daca afara sunt -15 grade si-n casa arde un foc zdravan, stai in fata lui pe balansoar si urmaresti jocul flacarilor, bei vin fiert, chiar te loveste romantismul...
simf
ioana a spus…
pff, nasol, deci pana la urma nu e rau sa ai soba.
Raluca Nicula a spus…
simf, asa da, trebuie sa recunosc :)
ioana, soba e sfanta in aceste zile
EmaPirciu a spus…
La Pitesti e doar frig. Fara semineu, fara foc, fara vin... rezulta: fara romantism.
Geocer a spus…
Eu v-am spus de asta-vara sa va puneti centrale . Voi, nimic : Batmna, Batman !
Amourdejour a spus…
http://hobbitu.blogspot.com/2010/02/leapsa-scurta.html - ia o leapsa de la mine
Alina a spus…
Si chiar si cu centrala, un calorifer electric nu strica in casa. Ca si centrala ofera surprize. De obicei cand nu e niciun barbat prin preajma :)
Geocer a spus…
Culmea ironiei este ca aseara am gasit in cutia postala un fluturas de la termoficare. Cititi la mine pe blog ce continea.

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...