Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O vineri cu bloggeri şi "Parfum..."

Vineri a fost din nou Clubul bloggerilor, adică seara aia când ne întâlnim, punem ţara la cale şi ne lăudăm cu ce am mai citit. De această dată am fost mai puţini: Geocer, Ema, Adi-Canguru', Oana, Sorin şi Alin.
Am încercat din răsputeri s-o tragem pe Oana de limbă şi să ne dezvăluie ce face personajul real George Cernătescu în cartea ei: "Parfumul văduvei negre". Dar n-a vrut şi pace. Într-un final, lui Sorin, soţul ei, i s-a făcut milă de noi şi ne-a promis că ne trimite el pe mail manuscrisul, contra unei sume frumuşele. Cu toată curiozitatea noastră înnăscută, a trebuit să zicem pas, nu de alta, dar e criză şi pentru bloggerii cititori.
În rest, am vorbit despre lansările de carte de prin urbea noastră şi ne-am simţit bine împreună la final de săptămână. Tema pentru data viitoare: de citit cea mai nouă capodoperă a Oanei Stoica Mujea, ceva cu bloggeri mulţi şi, desigur, cu simpatica Lala. Dacă vreţi şi voi să vedeţi despre ce e vorba, trebuie să cumpăraţi cel mai nou număr al revistei "Flacăra" şi veţi primi şi un "Parfum...".
O săptămână frumoasă!

Comentarii

Geocer a spus…
Mie mi se pare ca Oana e chiar prea secretoasa in ceea ce privete noul ei roman. Parca-mi vine sa o sabotez si sa nu i-l citesc !
Cristian Lisandru a spus…
Un gând bun de Mărţişor!
Raluca Nicula a spus…
Geocer, sunt sigură că nu te lasă inima s-o sabotezi ;))
Cristian Lisandru, mulţumesc frumos. Un gând bun şi pentru doamnele şi domnişoarele din viaţa dvs.
VanGhelie a spus…
offtopping: happy martisor!
Raluca Nicula a spus…
d-le VanGhelie, multumesc frumos. Rar intră pe aici vreun primar ca dvs. :))

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…