Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Clasic românesc

A înnebunit lumea de tot, dar asta nu mai e o noutate pentru nimeni. Auzi, copiii bogaţi să nu mai primească alocaţii! Să beneficieze de acest drept doar sărmanii, că doar ei sunt copiii statului. Să vezi cât de eficientă va deveni de-acum producţia de rromi la hectar! Să nu mai mire pe nimeni că în câţiva ani vom ajunge minoritari în Rromânia (sau suntem demult?). Adică e rău să vrei să câştigi bani mai mulţi, să te îmbogăţeşti treptat şi să contribui în acest mod la dezvoltarea ţării? Păi dacă Statul îi încurajează pe săraci, hai să nu ne mai sinchisim să muncim, să stăm acasă şi să primim ajutoare sociale de la Boc. Clasic românesc.

Comentarii

Logatu a spus…
Si Basescu se mai plange ca 90% dintre romani asculta muzica romilor: manele...
A uitat ca in campania electorala a profitat de aceste preferinte muzicale.
Raluca Nicula a spus…
Logatu, sa nu uitam sa precizam ca insusi Basescu are apucaturi de manelist. Il da de gol limbajul.
Jackal a spus…
99% a zis.

Las ca sta toata lumea acasa sa faca puradei.
Geocer a spus…
Eu am scris un articol despre "Idiocracy" un film american care trateaza un astfel de subiect acum cca 1 an de zile. Il puteti citi aici
balinferi a spus…
Mi se pare corect să fie aşa! Doar trebuie pedepsiţi copii pentru greşelile părinţilor, dacă tata sau mama au avut nesimţirea de a face avere fără să intre în politică atunci copii lor trebuiesc scoşi în afara legii. Eu aş da legi personalizate, ca să fie clară treaba. Aş lua fiecare copil, m-as uita la el, apoi aş zice ( de exemplu)
- Popescu Gabriel, tu eşti încălţat, hainele nu-ţi sunt rupte şi peticite, ai toţi dinţii în gură, rahitic eşti dar nu ţi se văd încă toate coastele, aşa că nu-ţi trebuie alocaţie. Următorul.
Ciolănescu Marean, mătăluţă ai kilograme în plus ceea ce denotă un trai îndestulat. Cred că ai şi doi rinichi, vei dona unul în folosul comunităţii, mai exact al unchiului vărului soţiei mele.

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…