Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ninge în vara lu' Decembre

IADUL ALB MAI ŢINE TREI ZILE! Asta am citit azi într-un ziar şi din nou m-am minunat! Evident, aluzia nefericită a titlului făcea referire la zăpadă. Da, suntem blestemaţi, bieţii de noi, să mai suportăm până marţi teroarea ninsorii din decembrie! Voi vă daţi seama cât de nenorocită a devenit rasa umană? Cum o mai putea Dumnezeu să ne suporte? Sunt nevoită să revin asupra acestui subiect, că nu mai ţine.
A nins! A nins din nou! S-a încăpăţânat să ningă iar! (Ce tupeu, voi realizaţi?) Autorităţile s-au văzut puse, în cele mai multe judeţe, în faţa unui paradox: DESZĂPEZIREA (... the final frontier, you know...). Adică, bani pentru asta au fost alocaţi destui pe hârtie, chiar "foarte destui", ca să zic aşea. Şi totuşi, ce nu merge? Păi... nimic, că doar trăim în ţara asta, mama ei!, pardon, mama lor! Şi atunci când ele, treburilii, nu merge că nu vrea muşchii lor, ce se poate face altceva decât da vina pe... zăpadă, săraca, pentru că s-a încăpăţânat să cadă taman în vara lu' Decembre!
Poftim aspect pentru care apar titlurile expirate! Pentru că şi ei, jurnaliştii lu' peşte pe uscat, sunt limitaţi în raţiune şi nelimitaţi în prostie!

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Mie imi place cand ninge...
Adrian Enache a spus…
Iarna e minunată, cu toate neplăcerile pe care ni le provoacă. Aşa sunt oamenii, mereu nemulţumiţi: vara le e cald, iarna le e frig, autorităţile sunt de vină pentru toate! Eu de-abia aştept să mă întorc la ţară, să mă bucur de iarnă, de Sărbători, de familie, de căţei, de pisoi, de porcării...
Irina Matei a spus…
Au ajuns sa faca si din ninsoare un subiect de scandal.Sa le fie rusine!
Oana a spus…
Pai acum cand incepusem sa ma obisnuiesc? Nu e prea corect.
Alina a spus…
E criza de subiecte sau mai degraba de idei... dac-ar fi sa numaram cate prostii apar prin presa din cauza lipsei de idei...

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când