Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ninge iar

de Cod galben, chiar!
Mă bucur ca un copil de fulgi, de frig, de mănuşi, de polei, de fular. Aş privi ore în şir cum ninge şi nu m-aş plictisi. După cum spuneam tot aici, sunt iernivoră, ce să fac :)

Comentarii

Irina Matei a spus…
Eu m-as fi tavalit prin zapada azi de dimineata:)
Multumesc pentru poza de Craciun,am descarcat-o si eu si am pus-o pe blog.
EmaPirciu a spus…
Si mie imi place cand ninge. Un singul lucru nu pot sa imi explic... De ce trebuie sa fac 35 de minute din gavana pana in centru?
Geocer a spus…
@gamalia : dar ce cauti tu in centru pe-o vreme ca asta?
Ciupel a spus…
Ha ha ha ! Si cand te gandesti ca exista lume care se plange pentru 35 de minute :-D. Eu fac 2 ore ca sa ies din bucuresti vinerea (si asta cand nu era zapada si nici ploaie) si inca 50 min pana la Pitesti. 35 de minute sunt nimic, crede-ma...
Geocer a spus…
Adevarul e ca in mod normal Pitestiul il traversezi lejer in 20 de minute, de aceea lumea se plange cand face 35 de minute din Gavana pana-n centru.
Alina a spus…
Pentru prima oara dupa cativa ani buni (asa de buni ca nu imi mai aduc aminte cati) am vazut prin curti copii jucandu-se in zapada si construind omuleti. Prin curti pe la tara, pt ca in oras n-am vazut prea multi. Cred ca este o grija exagerata a parintilor care nu-i lasa sa iasa, ca sa nu raceasca :(

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când