Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Civilizaţia din bananier

În ultimii ani, din ce în ce mai des se promovează pomenile. La Piteşti, cel puţin, nu e sezon ca Pendiuc să nu dea ouă, mici, bere şi lumea să nu se îmbulzească. Am văzut ceva asemănător la Vanghelie (doar face parte din marea şi fericita "familie roşie"). Mi-e scârbă.
Azi, de Sfinţii Constantin şi Elena, protectorii oraşului, s-a oficiat o slujbă Te Deum, după care a început nebunia: toată lumea s-a bulucit pe Pendiuc să ia ouă şi cozonac. Oameni de toate vârstele, de diferite ranguri sociale. N-a mai contat. Erau toţi acolo o apă şi-un pământ, şi edilul printre ei, fericit şi împlinit.
Parcă în momentul ăla mi-a dat cineva o palmă. Cum îmi permit eu ca într-un asemenea oraş, cu asemenea concetăţeni, să visez la o... locuinţă socială, spre exemplu? Mi-ajunge o fântână muzicală leneşă, care "prestează" doar în campanii şi în preajma unor evenimente. E!, prea multe pretenţii şi pe mine de la o civilizaţie "pomenizată", în care unii locuitori încă nu s-au dat jos din bananier! Şi apropos de maimuţe, luaţi de citiţi aici o poezie TAREEE!

Comentarii

Mar a spus…
chiar astazi am avut o discutie cu o prietena care mi-a spus : 'bai acar pendiuc a mai facut ceva... ' .
ce a facut? circ, la asta se pricepe cel mai bine. si oricum nu a facut cu banii lui...

pitestiul este probabil singurul oras cu peste 50.000 locuitori unde nu s-a construit nici macar un bloc anl dupa revolutie.

turnu magurele, oras cu 30.000 locuitori are un cartier intreg anl.
Wilfried Birleanu a spus…
Si totusi lumea continua sa-l voteze pe Pendiuc. Pentru mine a incetat sa fie om cand a privit de dupa perdea cum si-a dat foc Ileana Voican in fata primariei. Nu tu salvare, nu tu pompieri, nu tu angajat al primariei cu o galeata cu apa, desi fusese anuntat cu cel putin 24 de ore in avans. Poate ca pitestenii nu merita blocuri ANL. Si probabil ca ei stiu asta, alt motiv pentru a continua sa-l voteze pe Pendiuc scapandu-mi cu desavarsire.
Geocer a spus…
Pe scurt (am scris asta si pe blogul Emei) Pendiuc n-a facut nimic pentru oamenii acestui oras. Tot ce-a facut a facut pentru el insusi, pentru propria imagine.

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când